Ministrul Toader, atac la procurorul general Augustin Lazăr: 'Evaluarea nu e o formă de presiune'

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, susține o conferință de presă la Ministerul Justiției pentru a-i răspunde procurorului general, Augustin Lazăr. 

• Cum a reușit Călin Georgescu să câștige primul tur? Experții spun că profilul lui online a fost creat în mai mulţi paşi, timp de câțiva ani

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a susținut, marți, o conferință de presă la Ministerul Justiției pentru a-i răspunde procurorului general, Augustin Lazăr. 

Tudorel Toader a declarat că nu se susţine afirmaţia potrivit căreia evaluarea procurorului general Augustin Lazăr constituie o formă de presiune în contextul dosarelor privind evenimentele din 10 august sau dosarul Revoluţiei.

”În mod rezonabil, nu se susţine afirmaţia potrivit căreia evaluarea procurorului general poate fi considerată o formă de presiune exercitată în legătură cu soluţionarea unor dosare referitoare la protestul din 10 august, respectiv a dosarului Revoluţiei, în condiţiile în care acest din urmă dosar trenează de foarte mult timp”, a spus Toader. 

Acesta a explicat că, având această logică, evaluarea nu s-ar putea face niciodată, întrucât ”permanent se află şi se afla spre soluţionare dosare cu rezonanţă socială”. 

Iată declarațiile ministrului Justiției, Tudorel Toader:

- Cum v-am anunțat, voi face o scurtă declarație de presă. Declarația nu reprezintă o replică, nu reprezintă nici o polemică față de unele afirmații recente din spațiul publică. Sunt doar simple precizări.

- Decizia de declanșare a procedurii de evaluare a procurorului general, Augustin Lazăr, nu a fost luată exclusiv pe baza unor circumstanțe recente. Cu ceva timp în urmă spuneam că vine o vreme când fiecare dintre noi trebuie să fie evaluat.

- În mod rezonabil nu se susține afirmația potrivit căreia evaluarea poate fi considerată o formă de presiune exercitată în legătură cu soluționarea unor dosare referitoare la protestul din 10 august 2018, respectiv la dosarul Revoluției, în condițiile în care acest dosar din urmă trenează de foarte mult timp. Într-o astfel de logică, o atare evaluare devine imposibil de realizat deoarece permanent se află și se va afla spre soluționare dosare cu rezonanță socială

- La începutul lui 2017, procurorul general se arăta indignat, susținând că nu mai există niciun protocol. Arătând că a existat un protocol în care se discuta despre echipe operative între Ministerul Public și SRI și că „mereu mi-am pus următoarea problemă. Acest protocol nu există, eu nu mi l-am însușit și nu mergem înainte cu astfel de inginerii, ca să zic așa, pentru că ele nu se găsesc în Codul de Procedură Penală. Doamne Dumnezeule!”, am încheiat citatul.

- Procurorul general făcea astfel de declarații în condițiile în care în decembrie 2016 tocmai încheiase, semnase personal un nou protocol și îl abrogase pe cel din 2009.

- Pornind de la discuțiile din spațiul public, pe 19 martie 2018, i-am solicitat să demareze procedura de desecretizare a prococolului din 2009, singurul de care avem cunoștință. A doua zi, pe 20 martie, am primit de la Parchetul General un protocol, mai puțin ultimele două pagini, care și ele au fost primit ulterior cu o motivație greu de acceptat la nivelul la care ne aflăm, în sensul că cel care a tras la xeros nu a observat și ultimele 2 foi, care s-au lipit. 

- Tot pe 20 martie, am primit la Ministerul Justiției procolul privind organizarea cooperării dintre SRI și Parchetul de pe lângă ÎCCJ pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin potrivit legii, protocol cu caracter secret. Dat fiind acest caracter secret, ca ministru al Justiției, nu aveam voie, potrivit legii, să-l fac public, nu aveam voie să fac referiri la conținutul acestuia și nu aveam voie să demarez vreo procedură de desecretizare.

- Respectivul protocol a fost trimis la CMS, l-au citit, după care și-au pus aceeași problemă: "De ce ni l-au trimis, ce să facem cu el?" CSM l-a retrimis la ICCJ.

Faptul trimiterii respectivului protocol la Ministerul Justiției și la CSM nu absolvă pe semnatarii acestuia. Ni l-a trimis spre informare, la ce și pentru ce? Cu atât mai mult cu cât protocolul din 2009 fusese desecretizat. 

- În articolul final se prevede textual că la data intrării în vigoare se abrogă protocolul din 2009. Abrogarea se referă doar la actele normative. Dacă semnatarii au înțeles să scrie că se abrogă, în accepțiunea lor aveau valențe de acte normative. 

- Apreciez că reprezintă o profundă sfidare la adresa statului de drept și la adresa cetățenilor faptul că în 2018 este desecretizat un protocol din 2009, protocol care fusese abrogat din 2016, precum și faptul de nu se face nicio referire la existența acestui protocol din 2016.

- Reafirm că într-un stat de drept, protocoalele au caracter nefiresc. Avem o bogată jurisprudență constituțională, avem normele juridice de natură să permită o corectă aplicare a legii care este incidentă într-o cauză sau alta.

- Legalitatea respectivului protocol poate fi stabilită doar de instanța de contincios administrativ.

- Pe 20 martie 2018, am solicitat oficial ICCJ să ne transmită situația protocoalelor pe care le are încheiate din 2015, de cooperare instituțională. 

- Pe 3 aprilie 2018, ICCJ a transmis către MJ faptul că în evidențele dânșilor figurează 8 astfel de documente

- Vă exprim o nedumerire personală, pe care mă voi strădui să mi-o clarific: faptul că există o înregistrare la Ministerul Public pe 8 decembrie 2016 despre protocolul din decembrie 2016, numai că, în aceeași dată, 8 decembrie 2016, la ICCJ apar două protocoale sub numere diferite, având conținuturi diferite, având și număr de articole diferite. În corespondența oficială primită de la ICCJ se face referire la protocolul nr..., din data..., dar fără precizarea că sunt două protocoale.