România, ţara mamelor izolate

Sunt Nadina Câmpean, iar pe 19 octombrie am împlinit doi ani. Doi ani de când am adus pe lume un băieţel cu ochii verzi, doi ani de când am devenit mamă. Odată cu David, s-a născut o nouă versiune a mea. Cu siguranţă, cea mai bună. Primii doi ani de maternitate au însemnat multe nopţi albe şi griji, dar mi-au adus în schimb râsete, îmbrăţişări calde şi bucurii infinite. Dar eu sunt o norocoasă. Sunt mii de mame în România pentru care maternitatea înseamnă singurătate, depresie sau vindecarea traumelor din copilărie. Sunt mame care văd în copiii lor şansa de a repara greşelile trecutului. 

• Cristi Popovici, corespondent de război, a fost în inima Dunării ca să afle cum îi afectează războiul de la graniţă pe români: "Ai vrea să fugi şi efectiv nu ai unde"

Azi, când aparent, avem de toate, dar ne lipseşte ceva esenţial: grija faţă de mame. Care, din clipa în care îşi iau puiul lor de om în braţe, se trezesc singure, fără sprijin, fără ajutor. Sub ochii noştri se întâmplă mii de drame, fără să le aflăm vreodată. Iar când le aflăm, înţelegem cât de grav e. Sunt ţări care tratează foarte serios aceste cazuri şi depresia postpartum în general. Şi caută soluţii să nu se mai ajungă aici. La noi, pare că problema nici nu există. Iar statul se preface că nu înţelege de ce România e tot mai bătrână. Avem cea mai scăzută rată a natalităţii din istorie. Oaza de speranţă a venit tot de la o mamă. Din singurătatea şi vulnerabilitatea ei s-a născut speranţa pentru un sfert de milion de mame. De la un grup de Facebook, cu zece prietene, a reuşit sa formeze o comunitate cu peste 250 de mii de mame, care au găsit aici răspuns la întrebările şi fricile lor 24 de ore din 24. Au găsit empatia şi sprijinul de care poate nici nu ştiau că au nevoie într-o ţară în care depresia postnatală este cosiderată un moft. Iar acesta este doar un exemplu. Am stat de vorbă cu multe mame, iar poveştile lor merită auzite. Nu sunt mame eroine, nu se consideră nici măcar curajoase. Dar sunt mame care fac tot ce pot sa lase în urmă traumele lăsate de o generaţie crescută în comunism.  

Meseria aceasta de părinte vine la pachet cu toate grijile din lume. Inclusiv cele financiare.  Aproape 40 la sută dintre romani sunt îngrijoraţi de bunăstarea copiilor lor. Iar peste 20 la sută sunt copleşiţi de responsabilitatea de a fi părinte. Studiul IPSOS traduce toate aceste frici în câteva cifre pe care sperăm să le vadă cine trebuie. Aproape 40 la sută dintre români se tem pentru viitorul şi bunăstarea copiilor lor. Iar creşterea acestora e considerată o mare provocare financiară. Din prima zi de viaţă până la majorat, părinţii din Romania cheltuie în medie 594.070 lei, adică aproape 120 de mii de euro cu un singur copil. O sumă cu care suntem aproape de coada clasamentului în Europa. E mai clar ca niciodată că statul trebuie sa facă urgent ceva ca să sprijine mamele. 

România noastră s-a schimbat. A crescut, dar nu a ajuns la maturitate. Rolul mamelor este să viseze, să construiască o lume mai bună pentru copiii lor. Dar asta se va întâmpla doar când vom înţelege că o societate sănătoasă este aceea în care rolul femeii este esenţial, în care mama este ajutată să îşi crească şi să îşi educe copilul. Iar ţara noastră face paşi siguri în această direcţie. 67 la sută dintre români pun familia şi relaţiile pe primul loc. Iar unu din doi români pune preţ pe dezvoltarea personală. De ce e important? Pentru că cele două sunt foarte strâns legate. Datele Ipsos ne dau speranţe că România mea, Romania ta, România noastră se face bine.