13 februarie, Sfântul Cuvios Martinian; Sfintii Apostoli Acvila şi Priscila; Sfântul Ierarh Evloghie. Sărbătoare importantă în calendarul ortodox

Joi, 13 februarie 2025, sunt prăznuiţi Sfântul Cuvios Martinian; Sfintii Apostoli Acvila şi Priscila şi Sfântul Ierarh Evloghie, sfinţi cu care oamenii sunt, în general, mai puţin familiarizaţi.

• Noile atribuţii ale preşedintelui interimar Ilie Bolojan. Opoziţia îi cere să dezvăluie cheltuielile lui Iohannis şi să lămurească anularea alegerilor

Sfinţii Priscilla şi Acvila sunt cinstiti pe 13 februarie. Marele sinaxar grecesc al sfinţilor îi numeşte „apostoli" pe amândoi aceşti sfinţi, Priscilla şi Acvila, zicând că erau „într-un suflet cu Apostolul Pavel". Este posibil ca ei să se numere între puţinii oameni botezaţi personal de Sfântul Pavel.

Priscilla şi Acvila erau evrei de neam şi aveau ca îndeletnicire facerea de corturi. Ei se aflau la Roma în anul 52 d.Hr., când împăratul Claudius (41-54 d.Hr.) i-a scos afară pe toţi evreii din Italia, datorită, se pare, tulburărilor dintre ei din pricina noii învăţături despre Hristos.

Cuviosul Martinian a intrat în viaţa monahală la vârsta de 18 ani, petrecând într-o peştera, din apropierea Cezareei Palestinei, vreme de 25 de ani, în înfrânare şi rugăciune. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii, mulţi oameni dobândind vindecare prin sfintele lui rugăciuni. De asemenea, sfântul a vindecat chiar şi mulţi îndrăciţi. Pentru aceasta, diavolul, avea să aducă asupra Sfântului Martinian numeroase ispite şi năluciri, pentru a-l îndepărta de viaţa sihastrească. Cel mai mult l-a ispitit însă diavolul pe cuviosul Martinian, cu patima desfrănării.

Potrivit creştinortodox.ro, Odata, primind în chilie o femeie, pentru a rămâne în timpul nopţii, şi pe care nu s-a îndurat să o lase afară, pradă animalelor sălbatice, aceasta a mărturisit că venise pentru el, pentru a se convinge toţi că viaţa lui nu este vrednică de laudă. Cuviosul, ascultând-o, se învoia, puţin câte puţin în inima sa. Dar mai înainte de a cădea în păcat, a fost tras înapoi de la cădere, prin dumnezeiescul har. Atunci, Sfântul Martinian aprinzând multe lemne, a sărit în mijlocul focului, dojenindu-se şi zicându-şi:  "de vei putea să rabzi, Martiniane, focul iadului, lăsându-te în voia poftei, supune-te femeii!” Şi aşa arzându-se pe sine şi smerind sălbăticia trupului, pe femeia, care şi-a venit în fire văzând acestea, a trimis-o la mânăstire.

Apoi, cuviosul s-a ascuns pe o insulă pustie unde a trăit timp de 10 ani. Într-o dimineaţă, naufragiind o corabie, o fata care se agăţase de o scândură, a ajuns până la locul unde se nevoia sfântul. Acesta i-a lăsat fetei hrană şi adăpostul său, apoi, zicându-şi: "Fugi, Martiniane, să nu te ajungă ispita!“, s-a aruncat în mare, înotând până la ţârm.

Ultima parte a vieţii, Martinian şi-a petrecut-o pribegind din loc în loc până când, într-o zi, a sosit la Atena. Aici a adormit în Domnul, învrednicindu-se a fi îngropat cu mare cinste de episcopul locului.

Sinaxarul, aminteşte despre cele două femei că şi-au desăvârşit viaţa dobândind şi ele, de la Duhul Sfânt, semnele sfinţeniei. Prima, Zoe, s-a dus la mânăstire şi trăind acolo în curăţie, s-a învrednicit de a face minuni. Cea de-a doua, Fotinia, a rămas pe acea stâncă din mare, până la sfârşitul vieţii.

Tot pe 13 februarie sunt prăznuiţi şi: 

• Sfinţii Apostoli Acvila şi Priscila;
• Preacuviosul Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei;
• Cuviosul Simeon, ctitorul Mânăstirii Hilandar din Athos;
• Sfântul Serafim Sobolev