17 ianuarie, Sfântul Antonie cel Mare. Sărbătoare cu cruce neagră în calendarul ortodox

Vineri, 17 ianuarie 2025, este prăznuit Sfântul Antonie cel Mare, sfânt cu care oamenii sunt, în general, mai puţin familiarizaţi.

• O copilă de 14 ani a născut în baia din casă, ajutată de mamă, după ce a ascuns sarcina de părinţi. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• A fost prins hoțul picioarelor amputate de la Spitalul Cantacuzino din Bucureşti. Cum şi-a motivat fapta în faţa poliţiştilor

Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Conform crestinortodox.ro, este socotit a fi întemeietorul vieţii monahale şi este, probabil, cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieţii călugăreşti. 

Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în 251, acest mare luminator al credinţei a fost fiul unor ţărani creştini înstăriţi. În acest mediu a deprins calea credinţei. Pe când Antonie avea 20 de ani, după moartea părinţilor săi, întrebându-se despre drumul său în viaţă, fericitul a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: "Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi". Antonie, punând aceste cuvinte în inima sa, şi-a împărţit averea la săraci, şi-a încredinţat sora unei comunităţi de fecioare şi s-a retras în singurătate.

După ce s-a nevoit o perioadă într-o colibă de lângă satul natal, sub povăţuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt idolesc; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deşertului. Aici a locuit sfântul timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc, Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavoleşti. Acum, Antonie devine deja părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunităţi monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria şi Sketis.

Conform sursei amintite, după ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creştinilor prigoniţi din cauza persecuţiei lui Maximin, Antonie se stabileşte în 312 în adâncul deşertului, pe Muntele Kolzim. Aici a rămas sfântul până la sfârşitul vieţii, împreună cu doi ucenici, nemaipărăsindu-şi locul decât pentru a-şi vizita discipolii şi pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de arianişti.

Sfântul Antonie a trecut la cele veşnice în 356, în deşertul de pe malul drept al Nilului.