Aproape 100 de ani de la Constituția din 1923

Constituția din 1923 a fost unul dintre cele mai importante documente din istoria interbelică a României. Ea a fost promulgată la data de 28 martie 1923 de Regele Ferdinand I și a devenit actul fundamental în baza căruia funcționau instituțiile statului român.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Constituția din 1923 a transformat România într-o monarhie constituţională, stat naţional, unitar, indivizibil, cu teritoriu inalienabil. Constituţia unificării, cum mai e numită, consfinţeşte realizarea României Mari. De fapt, Constituția din 1923 nu este altceva decât o actualizare a actului din 1866, care reflecta situația de după război, în sensul că 20 de articole au fost modificate total sau parţial, s-au introdus 7 articole noi, iar alte 25 de articole au fost reformulate sau completate.

În Constituția din 1923 au fost garantate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, fără discriminare etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea legilor, libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului. A fost adoptat votul universal, egal, direct obligatoriu şi secret. Doar militarii şi femeile nu puteau să îşi exprime o opţiune politică.

Activitatea legislativă era exercitată de Rege şi de reprezentanţa naţională (Parlamentul), cea executivă de Rege şi de Guvern, iar cea judiciară numai de către instanţele judecătoreşti.

Autoritatea Regelui faţă de Parlament consta în faptul că legile nu puteau intra în vigoare decât sancţionate (adică promulgate), iar Regele era cel care putea refuza sancţionarea unei legi. Autoritatea faţă de Guvern consta în faptul că “Guvernul exercita puterea executivă în numele Regelui”. Regele nu avea, însă, ascendenţă asupra puterii judecătoreşti, care “se exercita de către organele ei”.

Constituția din 1923 e sistematizată pe titluri referitoare la teritoriul României, la drepturile românilor, la puterile statului, la finanţe, la puterea armată, revizuirea Constituţiei. Aceasta proclamă drepturi şi libertăţi egale pentru toţi. Cât priveşte egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul, prin Articolul 6, alineatul 2, se spunea că legile speciale „vor determina condiţiile sub care femeile pot avea exerciţiul drepturilor politice”. De asemenea, proprietatea este garantată prin Articolul 17, iar Articolul 15 interzice înfiinţarea pedepsei confiscării averilor.

Iată câteva dintre articole:

”Art. 5. - Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi.

Art. 11. - Libertatea individuala este garantata. Nimeni nu poate fi urmarit sau perchizitionat, decat in cazurile si dupa formele prevazute in legi.

Nimeni nu poate fi detinut sau arestat, decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat, care trebuie sa-i fie comunicat in momentul arestarii sau cel mai tarziu in 24 ore dupa detinere sau arestare. In caz de vina vadita, definerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite in 24 ore si i se va comunica conform aliniatului precedent.

Art. 13. - Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decat de autoritatile competinte, in cazurile anume prevazute de lege si potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 15. - Nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor”.

Legea fundamentală exprima foarte precis prerogativele suveranului şi condiţiile succesiunii la tron. Ea a fost în vigoare în forma inițială până în februarie 1938, când regele Carol al II-lea a iniţiat o Constituţie nouă, care întărea puterea regală şi limita libertăţile democratice.