Arta urbană, spaima autorităţile locale

Iubitorii de artă urbană nu ezită să-şi lase amprenta peste tot! Nu ţin cont că vorbim despre clădiri istorice, pe care e interzis prin lege să le mâzgăleşti cu spray-uri cu vopsea sau pe construcţii private, unde iar e nevoie de aprobare. Acolo unde simt fiorul artistic, acolo se exprimă.

• George Simion şi Anamaria Gavrilă nu şi-au depus candidatura. Cursă pentru a strânge 200.000 de semnături

Iubitorii de artă urbană nu ezită să-şi lase amprenta peste tot! Nu ţin cont că vorbim despre clădiri istorice, pe care e interzis prin lege să le mâzgăleşti cu spray-uri cu vopsea sau pe construcţii private, unde iar e nevoie de aprobare. Acolo unde simt fiorul artistic, acolo se exprimă. O altă mare problemă este că nu toţi grafferii sunt la fel de talentaţi. Unii realizează adevărate opere de artă, alţii nu sunt capabili decât să mânjească zidul. Iar autorităţile locale se străduiesc să le limiteze entuziasmul, prin amenzi.

Câte un desen strălucit găsim la periferia oraşului, numai că este spulberat de mâzgâliturile amatorilor de artă stradală. Totul se întâmplă noaptea, în fugă, departe de ochii proprietarilor sau ai poliţiştilor. Sunt apreciate, în schimb, de cei care frecventează zona.

În spatele desenelor stradale este o muncă care crează dependenţă, spun grafferii.

Şi cu cât ne îndreptăm mai mult spre centrul oraşului, cu cât caricaturile sunt mai multe. Strada Sforii, a treia cea mai îngustă din Europa, este singura zonă special amenajată pentru cei care vor să îşi exprime munca prin artă stradală. 

Pentru artiştii stradali desenul reprezintă un mod de comunicare prin care transmit un mesaj, spun psihologii.

Cei care încalcă legea sunt amendaţi de poliţişti cu sume cuprinse între 100 şi 500 de lei.   

Arta graffiti a luat amploare în anii '70 la New York, iar în România s-a dezvoltat imediat după Revoluţie.