Cum acționa gruparea “Academia Infractorilor Români”

Academia Infractorilor Români avea studii la Cannes. Dar nu la festivalul de film. Gruparea mafiotă a copiat modelul folosit de reţeaua sârbă Pantera Roz. Cea care a furat în urmă cu doi ani bijuterii de 88 de milioane de euro, dintr-un hotel aflat în celebra staţiune franceză. 10 milioane de euro au făcut românii din Academie, din spargerile date în toată Europa. Ţintele lor erau magazinele de bijuterii de lux.

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

Academia Infractorilor Români avea studii la Cannes. Dar nu la festivalul de film. Gruparea mafiotă a copiat modelul folosit de reţeaua sârbă Pantera Roz. Cea care a furat în urmă cu doi ani bijuterii de 88 de milioane de euro, dintr-un hotel aflat în celebra staţiune franceză. 10 milioane de euro au făcut românii din Academie, din spargerile date în toată Europa. Ţintele lor erau magazinele de bijuterii de lux. 

Academia Infractorilor Români funcţiona ca o structură militarizată, cu reguli stricte. La fiecare jaf cei care interveneau erau împărţiţi pe trei plutoane.

O arată şi imaginile surprinse la un jaf, comis în Marea Britanie. Mai întâi în magazinul de bijuterii de lux intră calm, un bărbat prezentabil, îmbrăcat în costum.

În clipa în care i se deschide îşi şterge pantofii şi ţine uşa deschisă, pentru a le face loc celor care intervin. Toţi au feţele acoperite. În plutonul doi e un bărbat care sparge vitrinele cu barosul.

Cel de-al treilea pluton e cel care strânge toate bijuteriile.

Metoda se repetă la toate jafurile. Un an mai târziu, la o altă spargere dată la Paris primul pluton este format din doi bărbaţi şi mai cocheţi, la costum, cu pălării pe cap. Amândoi sunt înarmaţi.

Infractorii erau atât de bine organizaţi încât plecau pe jos, după jaf. Se răspândeau în toate părţile şi se întâlneau în tabăra de comanda, pe care întotdeauna o aveau undeva, la periferia oraşului în care dădeau spargerea. Nu comunicau niciodată pe telefon, iar în caz de urgenţă săpau gropi în pâmânt, în care ascundeau bijuteriile, până când trecea pericolul.

Hoţii nu se temeau de închisoare. Mai frică le era de judecata Academiei Infractorilor. Cei care călcau strâmb erau duşi în faţa unui complet de judecată, similar cu cel din viaţa reală. Existau şi avocaţi care să-i reprezinte. Trădarea era pedepsită cu "oase rupte".