Cum "citește” creierul în era digitală

Studiile arată că șase minute de lectură pe zi pot reduce stresul cu până la 68%, cercetătorii subliniind faptul că cititul păstrează capacitatea creierului de a funcționa pe tot parcursul vieții sau că cititorii împătimiți au de 2,5 ori mai puține șanse de a dezvolta boala Altzheimer.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Studiile arată că șase minute de lectură pe zi pot reduce stresul cu până la 68%, cercetătorii subliniind faptul că cititul păstrează capacitatea creierului de a funcționa pe tot parcursul vieții sau că cititorii împătimiți au de 2,5 ori mai puține șanse de a dezvolta boala Altzheimer.

Deși se poate să nu fi parcurs în mod explicit rândurile unei cărți achiziționate dintr-o librărie clasică sau din librarii online, mulți dintre cei care citiți acest material veți realiza faptul că, de dimineață de când v-ați trezit, ați citit de fapt destul de mult. Ați citit în drum spre serviciu diverse semne rutiere, ați citit orarul mijloacelor de transport, meniul cafenelei în care v-ați băut cafeaua de dimineață, titluri de ziare sau etichetele produselor din magazine. Este o informație pe care ne-o confirmă și neuropsihologul David Levy în Scrolling Forward, o carte despre tranziția noastră actuală de la documentele tipărite către cele electronice, volum pe care îl puteți găsi doar în librăriile online din afara României. David Levy notează că știutorii de carte „citesc cât e ziua de lungă, în cea mai mare parte inconștient”. „Aceste forme de lectură tind să fie superficiale și de scurtă durată”, adaugă acesta.

Să ne întoarcem, însă, la cititul poveștilor... Într-un studiu fascinant, efectuat în 2009 la Laboratorul de Cogniție Dinamică al Universității din Washington, cercetătorii au utilizat scanări ale creierului pentru a examina ce se petrece în capul oamenilor atunci când aceștia citesc povești. Ei au descoperit că „cititorii simulează mental fiecare nouă situație întâlnită într-o narațiune. Detalii privind acțiuni și senzații sunt captate de text și integrate cunoștințelor personale din experiențele anterioare”. Zonele din creier activate „oglindesc adeseori pe acelea implicate când oamenii acționează, își imaginează sau observă activități din lumea reală”. Citirea profundă, spune ultima conducătoare de studii, Nicole Speer, „nu este în nici un caz un exercițiu pasiv”. Cititorul „devine” cartea. Altfel spus, cuvintele scriitorului acționează ca un catalizator în mintea cititorului, inspirând noi intuiții, asociații și percepții.

Românii, pe locul al doilea în lume în ceea ce privește timpul alocat consumul de internet

Totuși, dacă acum 50 de ani, ar mai fi fost posibil să susținem că ne aflăm în era tiparului, astăzi, nu se mai poate: ca și înaintașii noștri din ultimii ani ai Evului Mediu, astăzi noi ne găsim suspendați între două lumi tehnologice.

Potrivit studiului „Media Consumption Forecast” al agenţiei globale ZenithOptimedia, din care face parte Zenith România, românii navighează astăzi pe internet, zilnic, timp de 271,2 minute. Iar consumul de internet va creşte cu 10% pe an, spune același studiu.

În ultimii cinci ani, cantitatea de timp alocată folosirii internetului aproape s-a dublat, de la o medie de 59,6 la 109,5 minute pe zi. Zenith estimează că, între anii 2014 şi 2017, consumul de internet va creşte cu 9,8% pe an, cota acestuia din consumul total de media atingând 28,6%, în 2017.

Consumul de internet se clasează pe locul al doilea în privinţa timpului alocat, cu 109,5 minute pe zi la nivel global şi 271,2 minute pe zi în România.

Revoluția electronică se apropie așadar de punctul să culminant, pe măsură ce computerul – fie el desktop, laptop, tabletă sau telefon mobil – devine însoțitorul nostru constant, iar internetul începe să fie mediumul nostru preferat de stocare, procesare și schimb de informații de toate felurile, inclusiv text. Noua lume va rămâne, cu siguranță, o lume știutoare de carte. Însă, lumea de pe ecran, după cum începem să înțelegem, este un loc foarte diferit în comparație cu lumea din pagină, traseele din creierul nostru sunt încă o dată reconfigurate.

Trecerea de la hârtie la ecran aduce schimbări majore în ceea ce privește atenția, memoria și viitorul scrisului

Ca să înțelegem mai bine ce se întâmplă cu creierul nostru când citim în noua lume digitalizată, este interesant să vedem ce spun studiile despre tehnicile de lectură: în print și în lumea electronică.

În 1879, un oftalmolog francez pe nume Louis Émile Javal a descoperit că, atunci când oamenii citesc, ochii lor nu parcurg cuvintele într-un mod perfect fluid. Focarul vizual avansează în mici salturi, ochiul făcând pauze în diferite puncte de-a lungul fiecărui rând. Cu toate acestea, lectura rămânea una lineară.

În 2006, Jakob Nielsen, mult timp consultant de design al paginilor web, care studiase citirea online încă din anii 1990, a efectuat un studiu de urmărire a privirii utilizatorului de texte web. El a pus 232 de oameni să poarte o micuță cameră de luat vederi, care le urmărea mișcările ochilor în timp ce citeau texte online. Nielsen a descoperit că foarte puțini participanți citeau textul online metodic și linear, rând cu rând, așa cum ar citi o carte tipărită cumpărată dintr-o librarie clasică sau dintr-o librărie online. Majoritatea pluteau rapid deasupra textului, ochii sărind în susul sau în josul paginii, după un model ce semăna aproximativ cu litera F: lectura texului debuta cu parcurgerea în totalitate a primelor două-trei rânduri de text, apoi ochii lor căutau un pic mai jos, scanând până la jumătate câteva rânduri. În final, privirea li se scurgea mai jos pe partea stângă a paginii. Acel model de citire online a fost confirmat de un studiu ulterior de monitorizare a privirii, efectuat la Software Usability Research Laboratory de la Wichita State University.

Iată așadar că, deși tehnologia încearcă să recreeze experiența citirii unei cărți tipărite cumpărate dintr-o librărie clasică sau dintr-o librărie online, există diferențe inclusiv la nivelul experienței tactile. Studiile arată că oamenii învață mai repede și mai mult dacă folosesc materiale tipărite. De asemenea, nivelul înțelegerii unui text scade pentru că dispozitivele digitale nu permit reîntoarcerea intuitivă și rapidă asupra unor părți de text și nici personalizarea textului (subliniere, realizarea de note șamd).

Trecerea de la hârtie la ecran nu schimbă numai felul în care navigăm printr-o bucată de text al unei cărți cumpărate dintr-o librărie fizică sau o librarie online. Influențează totodată gradul de atenție pe care i-o acordăm și adâncimea scufundării noastre în el. Hyperlinkurile modifică de asemenea experiența noastră de lectură, ne distrag atenția, atașamentul nostru față de un text devine mai firav, mai superficial, mai pasager. În loc să fie ujn text linear, acesta devine unul rizomatic, în care orice traiectori este posibilă.

În cadrul lecturii în era digitală, memoria are și ea de suferit. John Sweller, un psiholog al educației din Australia, a petrecut treizeci de ani studiind felul în care mințile noastre procesează informația și, în special, cum învățăm. Lucrările lui clarifică modul în care netul și alte canale media influențează stilul și adâncimea gândirii noastre. Creierul nostru, explică el, încorporează două tipuri foarte diferite de memorie: una pe termen scurt și una pe termen lung. Reținem impresiile, senzațiile și gândurile noastre imediate ca amintiri pe termen scurt, care tind să dureze doar câteva secunde. Toate lucrurile pe care le-am învățat despre lume, fie conștient sau inconștient, sunt stocate ca amintiri pe termen lung, care pot să rămână în creierul nostru câteva zile, câțiva ani sau chiar toată viața. Un tip special de memorie pe termen scurt, numit memoria de lucru, joacă un rol instrumental în transferul informației în memoria pe termen lung și, astfel, în crearea depozitului nostru personal de cunoștințe.

Progresele tehnologiei cărții au schimbat experiența personală a cititului și a scrisului

În aceste condiții, este de așteptat ca modificările în stilul de lectură să aducă și schimbări ale stilului de scriere, pe măsură ce autorii și editorii lor se vor adapta noilor deprinderi și așteptări ale cititorilor. Un exemplu izbitor al acestui proces se poate observa deja în Japonia. În 2001, tinerele japoneze au început să compună povești pe telefoanele lor mobile, sub forma unor șiruri de mesaje-text pe care cititorii nu le mai pot cumpăra din librării, ci le găsesc încărcate pe un site, unde le pot citi, comenta sau chiar continua: în felul acesta, cititorii devenind la rândul lor scriitori. Un bun exemplu de literatură digitală este și blogul românesc avestory.wordpress.com, al cărui conținut este creat de utilizatori multipli: autorul blogului a lansat primul episod al poveștii și niște reguli generale de colaborare, fiecare episod urmând a fi scris în continuare de către un cititor, toți cititorii-autori ulteriori să fie obligați să respecte logica reconfigurată de noua adăugire de conținut.

Curând, spune Ben Versbow, cercetător la Institutul pentru Viitorul Cărții, o divizie a USC Annenberg Center for Communication, „cărțile vor conține literalmente discuții, atât conversații live, cât și schimburi asincrone de comentarii și adnotări. Vom putea vedea care sunt cititorii interesați de acea carte și vom putea intra în legătură cu ei”.

„Atunci când cultura determină schimbări ale modului în care ne punem creierul la lucru, ea creează un creier diferit”, spunea cercetătorul american Michael Merzenich. Creierul reciclează neurornii și sinapsele nefolosite pentru alte activități, mai presante. Dobândim noi dexterități și perspective, dar le pierdem pe cele vechi. Sau, preluând o formulă populară, nimic nu se pierde, totul se transformă.