Descoperire arheologică lângă Oradea pe şoseaua de legătură cu A3. Ar putea avea legătură cu epidemia de holeră din 1770

Muzeul Ţării Crişurilor (MTC) din Oradea a anunţat luni că pe traseul şoselei de legătură Oradea - Autostrada Transilvania s-au derulat, din martie, cercetări arheologice preventive, care, printre altele, au dus şi la descoperirea unui cimitir din secolele XVIII-XX, aflat la nord de localitatea Sântion, relatează Agerpres.

• EXCLUSIV. Mărturia vatmanului implicat în accidentul în care murit un angajat SPP: "Mama plânge întruna. Nu am avut nicio șansă să îl evit"

Pe suprafaţa afectată de proiectul rutier au fost numărate 289 gropi de morminte, rezultate în urma raderii cu utilaje a întregii suprafeţe, majoritatea cu un singur înhumat; există însă şi cazuri de dublă, triplă sau, rar, chiar cvadruplă înhumare, cu siguranţă membrii aceleiaşi familii, decedaţi probabil la date diferite.

"Înfiinţarea cimitirului este greu de apreciat. Putem opina că poate fi legat de legile sanitare luate spre sfârşitul domniei împărătesei Maria Tereza, cândva după anul 1770, ca urmare a catastrofalelor epidemii de holeră care au bântuit în regiune. Acest cimitir vechi al localităţii Sântion, aflată la circa 7 km vest de Oradea, apare prima oară pe harta datată între anii 1809 - 1818; o altă menţiune cartografică este cea din anul 1869 şi o ultimă datare cartografică este din anul 1941, cimitirul fiind deja probabil abandonat în favoarea noului cimitir, funcţional şi astăzi, aflat la sud, mult mai aproape de biserica reformată din localitate", se arată într-un comunicat al MTC.

Din informaţiile primite de la localnici, ultimele înhumări ar fi avut loc în anii '30 ai secolului XX. Orientarea scheletelor este est-vest, cu o singură excepţie, cea a unui copil aşezat la capul părinţilor, dar cu orientare nord-sud, cauza probabilă fiind locul mic destinat înhumărilor şi implicit densitatea mare a acestora. Scheletele cercetate au mâinile întinse de-a lungul corpului, pe piept sau pe bazin.

În unele cazuri, mai ales în cazul scheletelor aflate în partea de nord a cimitirului, acestea au fost măcinate de aciditatea crescută a solului lutos. Au fost descoperite şi sicriele din lemn în care au fost aşezaţi decedaţii, precum şi un număr mare de cuie. Există de asemenea gropi de morminte cu "nişă", aparţinând aceleiaşi familii, unde gropii iniţiale, la decesul ulterior al unui alt membru al familiei, i s-a săpat o cavitate lângă primul decedat, tocmai datorită spaţiului limitat aflat între morminte.

Conducerea MTC precizează că au fost descoperite şi gropi de morminte goale, probabil în urma transferului decedatului (decedaţilor) în noul cimitir al Sântionului. Inventarul mormintelor este modest: au fost descoperite oglinzi de formă circulară, o sticlă şi copcii (nasturi) de tip moş-babă. Unuia dintre cei înhumaţi i s-a păstrat pălăria; a fost găsită de asemenea o singură monedă, probabil un crăiţar.

Au fost cercetate şi 16 complexe atribuite diferit: culturii Tiszapolgar şi populaţiilor sarmatice. Primele sunt de dimensiuni relativ mici, cu foarte puţină ceramică în interior. Gropile sarmatice, de dimensiuni mari, conţin o cantitate ceva mai mare de ceramică, de culoare cenuşie, bine lucrată. A mai fost cercetat şi un cuptor din care s-a păstrat doar urma vetrei, puternic deteriorată. Gropile de mormânt au penetrat masiv complexele mai sus amintite.

"În acord cu factorii decizionali ai locului, după finalizarea cercetărilor arheologice, scheletele vor fi reînhumate într-o parcelă specială din cimitirul nou de la Sântion", se mai menţionează în comunicatul MTC.