Godină, amintiri amuzante de pe băncile şcolii: “Ce faci, Godin'? Te hodin'? Mă chinuiam să-mi ridic capul de pe bancă și să îl mențin în poziție dreaptă”
Marian Godină, poliţistul devenit celebru în România datorită postărilor amuzante de pe pagina sa de Facebook, o comite din nou, spre amuzamentul internauţilor.
De Redactia Observator la 19.09.2016, 20:36
Marian Godină, poliţistul devenit celebru în România datorită postărilor amuzante de pe pagina sa de Facebook, o comite din nou, spre amuzamentul internauţilor.
De această data, Godină povesteşte o întâmplare de pe vremea când era elev la Şcoala de Poliţie din Câmpina:
“Era foarte cald, dar era bun tare. Stăteam tolănit pe șezlong, iar soarele puternic nu mă lăsa să țin ochii deschiși, decât pentru a vedea din când în când paiul din care îmi sorbeam sucul de portocale, cu gheață. Marea era destul de agitată și valurile făceau zgomot. Și oamenii din zonă erau zgomotoși, dar nu mă deranjau. Era atât de bine încât la un moment dat am adormit. Nu mai auzeam nici vocile oamenilor, nici valurile gălăgioase. Dacă există paradis, atunci e ca în locul în care mă aflam eu.
Deodată, somnul adânc mi-a fost deranjat de un clinchet de clopoței care îmi suna parcă în timpan. Am amânat momentul deschiderii ochilor, așteptând ca zgomotul să înceteze și să mă cufund din nou în starea de relaxare totală. Sunetul metalic nu s-a oprit și am fost nevoit să deschid pleoapele, moment în care zgomotul ce tocmai mă trezise a fost acoperit de niște râsete puternice. Eram buimac și nu înțelegeam nimic. Am ridicat capul și am observat niște stele. Nu erau pe bolta cerească, erau pe gradele unui comisar care ținea în mână un mănunchi de chei pe care le flutura la urechea mea dreaptă.
-Ce faci, Godin'?
Te hodin'?
Toți râdeau, numai eu nu reușeam să găsesc nimic amuzant și încă mă chinuiam să-mi ridic capul de pe bancă și să îl mențin în poziție dreaptă.
-Haide, mă, scoală! Dacă te pârăsc la comandantul tău, zici apoi că-s bulangiu. Haide, trezirea!
Marea dispăruse cu tot cu valuri, gheața din sucul de portocale se topise cu tot cu suc și paiul se transformase într-un pix care era în cartea pe care o folosisem drept pernă.
Măcar bine că zice ăsta că nu-i bulangiu, mi-am zis.
Vineri pe la prânz, așteptam toți, în formație, primirea carnetelor de permisie. Teancul de carnete din mâna comandantului tot scădea și eu încă nu îmi auzeam numele strigat. Mai erau două carnete.
-Mihăilă! Anton!
Și Godină???
-Domnule comandant, pe mine nu m-ați strigat și nu sunt consemnat. Săptămâna asta nu am luat nicio notă sub șapte, mi-am făcut sectorul, n-am făcut nicio prostie.
-Da, așa e, dar tu ești obosit. Rămâi aici Godin'...să te hodin'!
