Cea mai puternică rugăciune. Rugăciunea inimii, folositoare în toate împrejurările vieţii

Rugăciunea inimii, sau rugăciunea lui Iisus, e considerată cea mai puternică rugăciune şi ea e folositoare în toate împrejurările vieţii. Ne învaţă asta şi părintele Arsenie Boca.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Rugăciunea inimii, sau rugăciunea lui Iisus, e considerată cea mai puternică rugăciune şi ea e folositoare în toate împrejurările vieţii. Ne învaţă asta şi părintele Arsenie Boca.

"Orice ar face omul, oriunde ar merge, toate le împlineşte cu rugăciunea lui Iisus.", stă scris în File de Pateric, la pagina 283.

"A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.", ne-a transmis părintele Arsenie Boca.

Pentru ortodocşi, rugăciunea inimii este una dintre cele mai profunde şi mistice rugăciuni, dar ea este şi foarte practică, deoarece prin scurtimea şi repetarea ei ordonează mintea şi o ţine mai uşor în rugăciune; este adesea repetată atât de mult cât poate fiecare ca parte componentă a exerciţiului ascetic personal.

Rugăciunea lui Iisus, numită şi Rugăciunea inimii sau Rugăciunea minţii, este o rugăciune scurtă, simplă. Forma exactă a rugăciunii s-a modificat adeseori între forma cea mai scurtă, cum este "Doamne, miluieşte-mă" şi forma extinsă: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul."

Formele cele mai folosite la Muntele Athos sunt "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine" şi "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă" 

Iisus ne-a îndemnat să ne rugăm totdeauna: "Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage şi să nu-şi piardă nădejdea” (Luca 18:1), iar Sfântul Apostol Pavel cerea: "Rugaţi-vă neîncetat" (I Tesaloniceni 5:17).

Rugăciunea inimii tocmai de asta e cea mai puternică, pentru că poate fi spusă neîncetat.

Tot părintele Arsenie Boca ne mai învaţă că "atunci când Iisus spune: Tot ce veţi cere în numele Meu, Tatălui, veţi primi, El se referă în primul rând la lucrurile spirituale, la viaţa sufletului pentru care de fapt a venit în mijlocul oamenilor.

Şi tot El spune cu alt prilej: Căutati Împărăţia lui Dumnezeu. Deci aceasta trebuie sa cerem în rugăciunea noastră. Cât priveşte lucrurile şi bunurile materiale, le putem cere, atât timp cât ele nu ne împiedică la cucerirea Împărăţiei."

Rugăciunea inimii, cum să o facem puternică

Rugăciunea inimii devine cea mai puternică rugăciune atunci când reuşim să o spunem cât mai des cu putinţă. Ne învaţă părintele Ilie Cleop felul în care e bine să ne rugăm:

"Rugăciunea trebuie spusă cât mai des cu putinţă dar corelată cu ritmul respirator, pentru a nu obosi plămânii, adică cine respiră mai rar, o spune mai rar, iar cine respiră mai des, o spune cu atât mai des.

Această rugăciune, după sfatul Sfântului Grigorie Sinaitul, trebuie spusă liniştit şi fără zgomot, ca nu cumva vocea să împrăştie şi să micşoreze simţirea şi atenţia minţii. Aceasta până când, obişnuindu-se cu lucrarea, va înainta în ea şi va primi putere de la Duhul Sfânt, să se roage puternic şi în întregime.

Atunci, mintea nu va mai avea nevoie să rostească cu gura, ci se va mulţumi să-şi facă lucrarea în întregime în adâncul ei. Important este să ştim că la început ne rugăm cât putem şi cum putem, ca să ajungem să ne rugăm cum trebuie.

Sfântul Teofan Zăvorâtul ne spune : „Această rugăciune se mai numeşte şi a minţii, pentru că spunând-o, ea adună mintea care altfel nu se poate opri de la risipire şi rătăcire în toate părţile. Rugăciunea minţii se va înrădăcina în suflet şi este o armă foarte puternică împotriva gândurilor păcătoase."

Această minunată şi puternică rugăciune, rostită fără încetare, poate fi de folos oricărui om de rând, în toate îm­prejurările vieţii sale. Fie în suferinţă, în durere, în bucurie, în joacă, la vreme de restrişte sau la vreme de răgaz, în tramvai, pe stradă, la petrecere sau în momente mai nefericite, putem rosti neîncetat Rugăciunea Inimii. 

Putem face un mic altar de rugăciune în noi înşine, chiar dacă ne aflăm în împrejurări omeneşti obişnuite sau tocmai pentru că ne aflăm în ele.

Tocmai pentru că mintea şi inima omenească sfârşesc prin a fi prinse în capcana de nestăvilit a gândurilor omeneşti, tocmai pentru că acestea-s pricinile reale ale suferinţelor, tocmai pentru că răul izvorăşte din ele şi se înmulţeşte în ele avem nevoie de un răgaz prin rugăciune.

Şi când aflăm răgazul, Rugăciunea Inimii se dovedeşte cea mai puternică rugăciune.