Cetatea Prejmer din Braşov, povestea unei fortăreţe de neînvins

La doar 15 kilometri de Braşov, se ridică mândră Cetatea de Neînvins. Numele ei este Prejmer, dar Cetatea de Neînvins este un nume care i se potriveşte perfect. Pentru că niciodată, dar absolut niciodată de când a fost ridicată, nu a putut fi cucerită de turci. Şi n-au fost puţine atacuri. Otomanii s-au încăpăţânat să cucerească Prejmerul de 50 de ori.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Cetatea Prejmer din judeţul Braşov e una dintre cele mai bine păstrate fortăreţe medievale din Europa, a cărei poveste începe de la teutoni. I se spune şi Cetatea de Neînvins, pentru că nu a putut fi cucerită.

La doar 15 kilometri de Braşov, se ridică mândră Cetatea de Neînvins. Numele ei este Prejmer, dar Cetatea de Neînvins este un nume care i se potriveşte perfect. Pentru că niciodată, dar absolut niciodată de când a fost ridicată, nu a putut fi cucerită de turci. Şi n-au fost puţine atacuri.

Cetatea Prejmer, de necucerit

Otomanii s-au încăpăţânat să cucerească Prejmerul de 50 de ori. Probabil acesta este motivul pentru care există o legendă a Porţii Ştirbe. Poarta de fier a cetăţii a fost coborâtă înainte ca primul turc să intre în interiorul ei. Totuşi, otomanul a fost destul de rapid, pentru că poarta i-a picat fix în cap. Un dinte de fier i s-a înfipt în ţeastă, dar - fiind, probabil, strămoşul lui Robocop - turcul a reuşit să-l rupă şi să fugă. Cu el înfipt în cap, ca să fie clar.

Să lăsăm puţin legendele şi să vedem cum de a apărut această cetate. Totul a început de la o biserică, pe care au construit-o cavalerii teutoni în anul 1250. Ce căutau teutonii pe plaiurile mioritice? E o poveste lungă, pe care o s-o aflaţi altădată, dar are legături şi cu templierii, şi cu ioaniţii, ba chiar şi cu celebri cavaleri de la Malta. Cert este că biserica din Prejmer a fost construită de teutoni. Şi acolo se află cel mai vechi altar din ţara noastră. Însă cetatea fortificată a fost ridicată aproape două secole mai târziu, de localnicii care începuseră să se simtă din ce în ce mai ameninţaţi de invazii. 

Problema este că Prejmerul era cam în mijlocul câmpului, deci niciun munte de protecţie în jur. Aşa că localnicii au fost nevoiţi nu doar să ridice ziduri înalte de 12 metri şi groase de 3-4 metri, ci şi să sape şanţuri cu apă. Astfel, nimeni nu intra în cetate, decât dacă străjerii lăsau podurile mobile. Şi, pentru a nu muri de foame şi de sete în caz de asediu, oamenii au făcut şi un tunel subteran, prin care se putea face aprovizionarea.

Orga morţii din Cetatea Prejmer

Mai există o poveste interesantă legată de Cetatea Prejmer. Se referă la Orga Morţii. Nu vă gândiţi la un instrument muzical care ucidea pe oricine îi asculta notele. Orga Morţii era... un dispozitiv. Unul mortal, ce-i drept, pentru că permitea mai multor arme să tragă simultan, deşi erau acţionate de un singur om. Dacă vreţi o comparaţie, să spunem că era un fel de mitralieră cu săgeţi. Există şi o altă variantă a poveştii, mult mai paşnică. Orga Morţii era, de fapt, o orgă de biserică, dar avea un sunet atât de înfricoşător, încât turcii nici nu îndrăzneau să se mai apropie de cetate.

Cu sau fără legende, cetatea din Prejmer rămâne singura cea mai bine păstrată fortificaţie din Estul Europei. Motiv pentru care, în anul 1999, a fost inclusă în patrimoniul UNESCO.