Mărturia cutremurătoare a campioanei olimpice de ciclism rămasă paralizată după un accident la antrenament: "Nu voi mai merge niciodată"

Mărturia cutremurătoare a Kristinei Vogel, campioanei olimpică de ciclism rămasă paralizată după un accident la antrenament a fost publicată de Der Spiegel, singura publicaţie care a vorbit cu fosta sportivă, la mai mult de două luni după dramă.

• Cum a reușit Călin Georgescu să câștige primul tur? Experții spun că profilul lui online a fost creat în mai mulţi paşi, timp de câțiva ani

Mărturia cutremurătoare a Kristinei Vogel, campioanei olimpică de ciclism rămasă paralizată după un accident la antrenament a fost publicată de Der Spiegel, singura publicaţie care a vorbit cu fosta sportivă, la mai mult de două luni după dramă.

În vârstă de 27 de ani, Kristina a căzut de pe bicicletă, la 60 km/h, la un antrenament pe velodromul din Cottbus, pe 26 iunie. A obţinut o restricţie juridică pentru presă şi nu s-a ştiut de accidentarea ei până acum o săptămână. Germanca, dublă campioană olimpică şi de 11 ori campioană mondială la ciclism pe velodrom a decis să povestească prin ce a trecut.

"Părea o zi oarecare. Soarele strălucea, iar eu îmi făcusem câteva planuri. Voiam să mă antrenez, să mă duc să mă plimb cu carturile după-amiază și să beau un cocktail seara, mai ales că era ziua de naștere a coechipierului meu, Max Levy. Mă antrenam împreună cu Pauline Grabosch, făceam câteva sprinturi, ea era în fața mea și amândouă eram în poziție aerodinamică. Apoi ea s-a dat la o parte și am trecut eu in față. Și a apoi totul s-a întunecat. Întuneric adânc. Următoarea amintire este când mi-am recăpătat conștiența pe velodrom.", sunt primele cuvinte spuse de Kristina, reporterului de la Der Spiegel.

Imediat după impact, ciclista a realizat că ceva grav se întâmplă: "Eram întinsă, cu fața în jos, pe mijlocul velodromului, într-o poziție relativ stabilă. Primul meu gând a fost: respiră, respiră, hai, recapătă-ți controlul. Am văzut că toată lumea aleargă către mine. Atunci mi-am dat seama că a fost o căzătură gravă. Și apoi am simțit presiunea. O presiune imensă. Tot trupul mi s-a umflat. Aveam impresia că mă strânge totul, dar în special pantofii de concurs. Sunt făcuți ca să fie perfecți ca mărime pentru a mări transferul de putere în pedale. Dar le-am strigat: «Dați-mi pantofii jos, repede, dați-mi repede pantofii jos». A durat puțin, fiindcă au un sistem de prindere complicat. Și am văzut pe cineva că pleacă cu ei. Dar eu nu am simțit că i-ar fi dat jos. Mi-a devenit clar, asta era. Acum sunt paralizată, nu voi mai merge niciodată."