(P) Cum a ajuns skateboarding-ul sport olimpic

În anul 1950, câțiva surferi din California au venit cu ideea de a practica surf pe stradă. Așa a luat naștere o nouă activitate plăcută și distractivă, un nou sport, care a devenit foarte îndrăgit, mai ales în rândul tinerilor. 

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

• Skateboardingul a apărut, iniţial, în 1950.

Apariția plăcii adecvate nu poate fi atribuită unei persoane, deoarece mai mulți și-au adus contribuția și, pe parcursul mai multor ani, au apărut mai multe variante de plăci cu role, premergătoare celui ce avea să fie numit skateboard. 

În 1963, skateboardingul devenise cunoscut și câteva companii s-au implicat în fabricarea plăcilor denumite skateboard, dar folosirea lor era departe de ce este în prezent.

Anul 1965 a adus falimentul firmelor ce investiseră în acest bussines de nișă și toți au crezut că moda a trecut. Totuși, skaterii nu au dispărut și au continuat să își facă singuri plăcile. În 1972, Frank Nasworthy a inventat roțile de urethan pentru skateboard, similare cu cele ce se folosesc în prezent, ce au adus un plus de siguranță și stabilitate, compania lui, Cadillac Wheels, contribuind la evoluția skateboarding-ului. 

Un moment de cotitură a fost un concurs de slalom și freestyle, care a avut loc în California, la Del Mar, în 1975. Reprezentanţii echipei Zephyr au arătat lumii că acesta nu mai era un hobby pentru practicanți, ci că este ceva serios și distractiv.

În anul 1978, skaterul Alan Gelfand, poreclit Ollie, a inventat o manevră ce îi poartă numele, ce a revoluționat lumea skateboardingului. El lovea în skateboard cu piciorul din spate și sărea împreună cu placa. „Olllie” a devenit bază pentru majoritatea figurilor pe care le făceau skaterii și dorința de a performa a crescut periculos rata accidentărilor, ceea ce a dus la un nou declin la sfârșitul anilor 70. 

Parcurile construite nu mai erau folosite și, în timpul anilor 80, majoritatea practicau pe rampe improvizate acasă. Devenise o mișcare underground și câțiva skateri au luat inițiativa de a deschide companii producătoare de skateboard. În anul 1984 au filmat primul clip video dintr-o serie menită să promoveze skateboarding-ul. La începutul anilor 90, se practica mai mult pe stradă, dar asocierea cu mișcarea punk a adus un alt bum de popularitate a skateboarding-ului. 

Din anul 2000, skateboarding-ul crește constant în popularitate, se construiesc skateparkuri și skaterii fac investiții serioase în acest sport. Internetul și clipurile video promovează intensiv în rândul tinerilor skatebordingul și sunt puse pe piață modele din ce în ce mai frumoase și mai performante de plăci, inclusiv un skateboard pentru copii. 

Produsele devin personalizate, pentru bărbați, femei sau copii, pentru începători, intermediari, avansați sau experți și apar variante colaterale de skateboard cum sunt longboard, penny board sau waveboard.

Pentru Jocurile Olimpice de vară din 2020, Comitetul  Olimpic Internațional a adăugat încă cinci sporturi: alpinismul sportiv, karate, baseball/softball, surf și skateboard-ing. Skateboarding-ul este considerat a-și fi atins, într-un final, obiectivul, deși există păreri în rândul skaterilor cum că acest sport va suferi modificări și se va îndepărta de la spiritul culturii străzii. Deși ar fi trebuit să se desfășoare în perioada 24 iulie - 9 august 2020, Jocurile Olimpice de Vară au fost amânate pentru 2021, din cauza pandemiei de coronavirus.

La Jocurile Olimpice, skateboarding-ul a fost reprezentat de două probe, street și park, probe feminine și masculine, ce s-au desfășurat într-o atmosferă festivă. Proba de "street" reproduce un traseu ce seamănă cu o stradă cu scări, balustrade, bănci, pereți și pante, pe care competitorii performează și își arată abilitățile, fiind jurizați pentru dificultate, execuție și originalitate. 

Proba de "park" se desfășoară pe un teren cu o diversitate de rampe de formă curbă, de forme, înclinații și înălțimi diferite, unde participanții execută sărituri și sunt jurizați în funcție de complexitate, modul în care se țin de skateboard, ce mână folosesc, răsturnarea sau rotirea plăcii sau a corpului în aer. Gazdele au construit trasee care depășesc dificultatea celor de la competițiile mondiale, dar care oferă accesul tuturor participanților, fără a crea inechități.