Rugbistul neo-zeelandez descoperit cu cancer la ochi, în 2021, a revenit pe teren după 3 ani. Şi România a avut un astfel de caz

Un rugbist neo-zeelandez descoperit cu cancer la ochi, în 2021, a revenit pe teren după trei ani de la teribilul moment, Paul Miller participând zilele trecute la un meci caritabil.

• Filmul atacului mafiot din Chiajna. Liderul clanului Iordan şi un alt interlop au sechestrat, bătut şi abandonat la un pas de comă un tânăr de 21 de ani

• Rugbistul neo-zeelandez a revenit pe teren la trei ani după ce şi-a pierdut ochiul drept din cauza cancerului.

Că lumea rugbiului este una aparte se ştie deja, dar chiar şi aşa, poveştile care ies la iveală continuă să ne surprindă. Iar povestea lui Paul Miller, fost internaţional neo-zeelandez, două meciuri jucate pentru All Blacks, este una care se vrea a fi măcar una inspiraţională.

În urmă cu trei ani, în martie 2021, Miller a descoperit că are o umflatura în apropierea ochiului drept. A mers de urgenţă la spital, în Dunedin, iar medicul i-a recomandat un tratament şi i-a transmis că trebuie să revină de urgenţă la spital dacă observă că umflătura se măreşte. Acest lucru s-a întâmplat, iar în iunie 2021 Paul Miller a primit un verdict necruţător. Avea cancer la ochi.

Concret, testele au arătat că are o tumoră cât o minge de golf în spatele ochiului drept. A fost momentul despre care fostul sportiv a avut puterea să recunoască faptul că "m-a pus la pământ". Totuşi, ca un sportiv adevărat, Paul Miller, fost jucător la Southland, Otago, Highlanders, Chiefs şi Kurita Water, a avut puterea să se "adune de pe jos" şi să găsească sursele necesare pentru a lupta.

În iulie 2021, Paul Miller a fost supus unei operaţii care a durat opt ore, intervenţie chirurgicală în urmă căreia sportivului i-au fost extirpate tumora şi ochiul, dar şi alţi 32 de noduli din zona gâtului şi a urechii. Au urmat luni întregi de tratamente cu radiaţii care l-au afectat în mod constant, din punct de vedere fizic şi moral.

Considerându-se o persoană mai degrabă introvertă, Paul Miller a recunoscut cu greu momentele extrem de dificile prin care a trecut. Totuşi, a avut puterea să recunoască faptul că a trecut printr-un adevărat roller-coaster emoţional şi că l-a ajutat să lupte ideea de a-şi vedea cei doi copii crescând.

Mai mult, pe Paul Miller l-a ajutat şi apropierea de Melissa Vining, soţia fostului rugbist neo-zeelandez Blair Vining, decedat din cauza cancerului în 2019, la doar 39 de ani. Melissa şi Blair Vining au pus bazele unei campanii de strângere de fonduri care să ajute bolnavii de cancer din Noua Zeelandă să primească tratamente mai bune.

Deşi Blair Vining a murit în 2019, şi nu şi-a văzut visul cu ochii, Melissa a continuat să lupte în numele soţului, iar în martie 2024 ar urma să realizeze ceea ce părea imposibil la un moment dat, respectiv să inaugureze Southern Charity Hospital, unitate medicală unde să fie trataţi bolnavii de cancer şi pentru construirea căreia s-au adunat de-a lungul timpului, din donaţii, peste şapte milioane de dolari neo-zeelandezi.

Punctul culminant al campaniei duse de Melissa Vining îl reprezintă meciul caritabil tradiţional desfăşurat la începutul fiecărui an. De obicei în prima lună a anului, în avanpremiera sezonului de Super Rugby, foşti internaţionali neo-zeelandezi şi mii de spectatori se adună în Invercargill pentru tradiţionalul meci caritabil. Evenimentul a fost utilizat, de-a lungul timpului, pentru strângere de fonduri şi pentru a trage un semnal de alarmă.

Iar meciul caritabil din acest an a avut o însemnătate aparte pentru că a reprezentat inclusiv revenirea pe teren a fostului internaţional neo-zeelandez Paul Miller, la trei ani de la bătălia dusă cu cancerul la ochi. În ciuda dificultăţilor avute, Miller (46 de ani) s-a prezentat într-o formă fizică de invidiat, iar adversarii şi coechipierii chiar l-au lăudat pentru impactul avut asupra jocului.

Şi nu putem spune că Miller a împărţit terenul cu nişte amatori. Fostul internaţional a făcut parte din echipa Blair Vining XV, alături de Kieran Read (127 de selecţii pentru Noua Zeelandă, dublu campion mondial), Kees Meeuws (42 de selecţii pentru Noua Zeelandă), Piri Weepu (73 de selecţii pentru Noua Zeelandă), Jimmy Cowan (53 de selecţii pentru Noua Zeelandă), Mils Muliaina (100 de selecţii pentru Noua Zeelandă) şi alte nume grele care au scris istorie pentru All Blacks.

Peste 10.000 de spectatori au luat cu asalt arena din Invercargill, pentru tradiţionalul meci caritabil. Melissa Vining, practic organizatoarea evenimentului, a anunţat în lacrimi că a fost, foarte probabil, ultima ediţie, în condiţiile în care misiunea, respectiv construirea spitalului, a fost îndeplinită. Ba chiar a recunoscut că a existat pericolul ca meciul din acest an să nu se joace, în special din cauza condiţiilor meteorologice, dar "ne-am dorit să oferim o ultimă mulţumire tuturor celor care ne-au fost alături în aceşti ani".

Şi România a avut un caz precum al rugbistului neo-zeelandez

Cazul lui Paul Miller aminteşte de cel al rugbistului român Alexandru Arsene, sportiv care a trecut printr-o situaţie similară în 2015. A trecut prin momente extrem de dificile, a necesitat tratamente costisitoare şi care i-au consumat aproape întreaga energie, a fost supus unei intervenţii chirurgicale în Franţa, operaţie în urma căreia i-a fost extirpat, ca şi în cazul lui Paul Miller, ochiul drept, dar a găsit puterea de a trece peste tot şi toate şi de a reveni pe teren.

Şi nu oricum ci a revenit pe teren cu un real succes, câştigând meciuri importante alături de colegii săi de la Rugby Club Griviţa, grupare care l-a şi lansat în sportul cu balonul oval.