Ce este echinocţiul de primăvară. Oficial, a început primăvara astronomică. Tradiţii şi superstiţii la început de an agrar
Echinocţiul de primăvară reprezintă momentul care marchează începutul primăverii astronomice. Fenomenul se va produce în miercuri, 20 martie, la ora 05.06, ora României.
De Redactia Observator la 20.03.2024, 09:49
"După „Mărţişor”, „Babe” şi „Mosi”, după "zăpada mieilor", când calendaristic deja am păşit în anotimpul primăverii deşi luna martie se dovedeşte a fi destul de capricioasă, ne apropiem de momentul echinocţiului de primăvară, ce marchează începutul primăverii astronomice. El se produce în jurul datei de 20 martie când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade", scriu specialiştii.
După cum este cunoscut, mişcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mişcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor şi nopţilor la diferite epoci ale anului, datorită poziţiei aproximativ fixe în spatiu a axei de rotaţie a Pământului, precum şi a înclinării sale faţă de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge în decurs de un an un cerc mare numit ecliptica (ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27' .
Primăvara astronomică începe miercuri, 20 martie
La momentul echinocţiului de primăvara Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală.
Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine. La latitudinile ţării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă şi valoarea medie a înălţimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est şi apune în punctul cardinal vest.
Începând de la aceasta dată, durata zilei (faţă de cea a nopţii) va fi în continuă creştere, iar cea a nopţii (faţă de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstiţiului de vară.
Potrivit astronomilor, descrierea este valabilă doar pentru latitudinile nordice ale Terrei. În emisfera sudică a Pământului fenomenul trebuie interpretat invers, astfel ca în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară, iar in cea sudică începe noaptea polară, ce vor dura, fiecare, câte 6 luni.
Echinocţiul de primăvară. Tradiţii şi superstiţii la început de an agrar în Calendarul popular
În ziua Echinocţiului de primăvară, început de an agrar, se făceau numeroase pronosticuri meteorologice: aşa cum va fi timpul de Măcinici, aşa va fi toată primăvara, se udau boii cu apă, se hrăneau bine animalele, se afuma cu tămâie şi gospodinele aruncau un ou înaintea plugului. Primăvara astronomică debutează miercuri, la ora 5.06, când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală.
În Calendarul popular, punctele de unde apărea şi dispărea Soarele de pe cer la echinocţii şi solstiţii erau repere nu numai pentru aprecierea timpului diurn, ci şi pentru calculul timpului anual şi sezonal, motiv pentru care zilele de echinocţiu şi de solstiţiu se celebrau pretutindeni cu mare fast.
„Dacă îngheaţă pământul spre ziua de 40 de sfinţi, la toamnă nu vor fi brume şi oamenii pot semăna păpuşoi (porumb) cât de târziu, că tot se vor coace foarte bine”; „Cum va fi timpul în ziua de Măcinici, aşa va fi toată primăvara”.
„Ziua scoaterii rituale a plugului în ţarină varia, în raport cu latitudinea geografică: la Mucenici (9 martie) în sud, la Alexi (17 martie) şi Blagoveştenie (25 martie,) în centrul şi nordul ţării. Credinţa că începerea unei activităţi economice în ziua de Anul Nou agrar aduce spor şi belşug este bine ilustrată de obiceiul scoaterii plugului în ţarină şi tragerea primei brazde. Cu câteva zile înainte de 9 martie se ascuţeau şi se îndreptau fiarele plugului, se verificau şi se reparau celelalte părţi ale plugului, se hrăneau bine animalele de tracţiune (boii), se încheiau înţelegeri între gospodari pentru a se ajuta la arat (la un plug din lemn se înjugau câte 2-3 perechi de boi) şi se aştepta momentul ieşirii la arat în deplină curăţenie trupească şi sufletească. În dimineaţa zilei de 9 martie abundau practicile cu rol purificator (afumarea cu tămâie şi stropirea cu apă a boilor înjugaţi la plug şi a gospodarului ieşit la arat) şi fertilizator (aruncarea unui ou înaintea plugului de către gospodină) şi alte obiceiuri”. Ion Ghinoiu - „Calendarul ţăranului român. Zile şi mituri” (Univers Enciclopedic Gold, 2019).
Cele patru fenomene astronomice esenţiale din calendar
Urmând deci mărirea şi micşorarea zilei de-a lungul unui an, oamenii au descoperit patru fenomene astronomice esenţiale pentru organizarea calendarului: solstiţiul de iarnă (ziua cea mai mică), echinocţiul de primăvară (ziua egală cu noaptea), solstiţiul de vară (ziua cea mai mare) şi echinocţiul de toamnă (noaptea egală cu ziua).
„Anul calendarului agrar avea două anotimpuri de bază: vara agrară, se desfăşură între sărbătorile echinocţiului de primăvară (Mucenici, Buna Vestire) şi sărbătorile echinocţiului de toamnă (Sântămăria Mică, Ziua Crucii), cu miezul la Sânziene, solstiţiul de vară; iarna agrară între echinocţiul de toamnă şi echinocţiul de primăvară, cu miezul la Crăciun, solstiţiul de iarnă”, scrie Ion Ghinoiu în „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Elion, 2003).
Începând din 20 martie, durata zilei (faţă de cea a nopţii) va fi în continuă creştere, iar cea a nopţii (faţă de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul Solstiţiului de Vară.
