STUDIU: Elefanţii se strigă unii pe alţii folosindu-se de nume

Elefanţii se strigă pe nume? Aşa s-ar părea, spun specialiştii. Studiile au descoperit că elefanţii se strigă unii pe alţii cu echivalentul unui nume unic pentru fiecare individ în parte, potrivit unui studiu bazat pe observaţiile a două turme sălbatice din Kenya, publicat luni în revista ştiinţifică Nature.

• CALCUL. Profitul obținut astăzi de un român care ar fi cumpărat un lingou de aur în 2019

Acest studiu "arată că elefanţii nu numai că folosesc o vocalizare specifică pentru fiecare individ în parte, dar şi că recunosc şi răspund la un apel care le este destinat, ignorându-le pe cele adresate altora", a declarat principalul autor al studiului, Michael Pardo. Această cercetare "susţine ideea că elefanţii pot inventa nume arbitrare pentru fiecare dintre ei", a continuat specialistul în comunicarea pachidermelor de la Colorado State University, citat într-un comunicat de presă.

Dovada constă în înregistrările realizate de asociaţia Save the Elephants în rezervaţia Samburu şi în parcul naţional Amboseli din Kenya. După ce le-au trecut printr-un software de analiză, au ajuns la un set de 469 de apeluri, dintre care 101 elefanţi şi-au strigat tovarăşi şi 117 au răspuns la astfel de apeluri.

Pahidermul se alătură astfel omului prin capacitatea sa de a atribui un nume arbitrar destinatarului apelului său, şi nu printr-o vocalizare imitind-o pe cea a celui din urmă. Până în prezent, se ştie că doar două specii de animale, delfinul şi papagalul, se adresează unui semen imitând semnătura vocală a individului pe care îl cheamă.

Cum comunică elefanţii

În cazul elefantului, aceasta este o formă specială de comunicare. În practică, cercetătorii au observat că un individ se adresează altuia cu un semnal specific. Acest nume nu era neapărat folosit de ceilalţi pentru a se adresa aceluiaşi individ. Pe de altă parte, elefantul care primea apelul era capabil să îl distingă pe cel adresat lui şi le ignora pe cele trimise altor elefanţi.

Aceste observaţii "indică faptul că aceştia au o capacitate de gândire abstractă", potrivit profesorului George Wittemyer de la Universitatea din Colorado, care a supervizat studiul şi care este citat în comunicatul de presă.

Apelurile, făcute de obicei sub formă de grohăieli sau mormăieli, sunt mai frecvente la distanţă, precum şi în cazul adulţilor care vorbesc cu copiii mici. De asemenea, adulţii sunt mai predispuşi să folosească aceste apeluri decât tinerii, ceea ce sugerează că abilitatea de a pronunţa aceste nume necesită ani de antrenament.

Cercetătorii se întreabă care este originea acestei abilităţi, la o specie ai cărei strămoşi îndepărtaţi au deviat de la primate şi cetacee în urmă cu aproximativ 90 de milioane de ani. Studiul sugerează că este posibil ca acest comportament extrem de social al elefanţilor să fi încurajat dezvoltarea acestei abilităţi de a comunica. Pentru Frank Pope, director al organizaţiei Save the Elephants, aceste animale şi oamenii au multe caracteristici comune, printre care se numără faptul că trăiesc în "unităţi familiale extinse, cu o viaţă socială bogată". El este convins că aceste descoperiri recente sunt doar "începutul unor revelaţii care vor urma".