Revoluţia din '89! 16 decembrie, începutul sfârşitului

România a fost singura ţară din estul Europei care a trecut la democraţie printr-o revoluţie violenta şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

România a fost singura ţară din estul Europei care a trecut la democraţie printr-o revoluţie violenta şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi

Protestele, luptele de stradă şi demonstraţiile din luna decembrie a anului 1989 au dus într-un final la sfârşirea regimului comunist.

Statul poliţienesc, securitatea, politica economică a lui Ceauşescu, construcţiile grandomane şi regimul de austeritate sunt câteva din motivele care făceau populaţia să nu fie mulţumită de regimul comunist.

În acelaşi an, 1989, Ceauşescu reuşeşte să achite datoria externă de circa 11 miliarde de dolari, chiar mai înainte de termenul pe care chiar dictatorul roman îl preconizase.

Timişoara, flacăra Revoluţiei!

Pe 15 decembrie 1989, la Timişoara, mai mulţi enoriaşi au venit în faţa clădirii din Piaţa Maria în care se afla sediul Bisericii Reformate de unde Laszlo Tökes urma să fie evacuat. „Rămăsese fără lemne de foc, fără mâncare, complet izolat. Şi atunci, enoriaşii au început să îi aducă de mâncare şi lemne”, îşi aminteşte Zoltan Balaton, apropiat al pastorului.

Laszlo Tökes făcuse la televiziunea maghiară comentarii critice la adresa lui Nicolae Ceauşescu, iar autorităţile comuniste au considerat că incita la vrajbă etnică. Drept urmare, au decis să îl evacueze. Reacţia lui a fost de sfidare la adresa autorităţilor, spune Zoltan Balaton: „A zis: cine vrea să vadă cum va fi evacuat un preot cu familie, cu soţia gravidă, nu are decât să vină să vadă.”

De-a lungul zilei de 15 decembrie, în jur de 1.000 de enoriaşi s-au adunat în jurul casei ca să împiedice evacuarea. La un moment dat, pastorul a apărut la fereastră şi le-a spus oamenilor că totul este în ordine şi le-a cerut să plece, să nu îşi pună viaţa în pericol pentru el. Oamenii au refuzat să plece şi au strigat în cor „Noi nu plecăm!” „Libertate!”. Spre seară însă, enoriaşii au început să se întoarcă spre case, alungaţi de agenţii securităţii.

„În 15, când s-a adunat lumea, cei care erau aici de pază i-am întâlnit spre pod, mergeau, se retrăgeau, le era şi lor frică. Şi când opinia publică a început să scandeze: Jos Ceauşescu, atunci ştiam deja că va veni ceva mai uşor”, spune şi timişoreanul Iosif Kabai.

16 decembrie!

Reformantilor li se adaugă şi un grup de oameni de toate vârstele, profesiile şi credinţele, adunaţi spontan într-un act generos de solidaritate şi expresie a dorinţei de libertate şi democraţie.

O parte a mulţimii se îndreaptă spre Căminele Studenţeşti pentru a aduna noi demonstranţi. Se ajunge la sediul PCR unde au loc altercaţii cu autorităţile. Aici s-au efectuat primele arestări.

Ora 16:00. Se întâmplă inevitabilul. Sunt blocate tramvaie de către manifestanţi şi se strigă pentru prima dată “Jos cu Ceauşescu!”.

Mulţimea se întoarce într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, apoi în Piaţa Operei, scandând o serie de lozinci anticomuniste. Pe drum sunt distruse pancardele de propagandă care împânzeau oraşul. Acum se naşte drapelul revoluţiei, steagul din care a fost decupata stema comunistă.

Unii dintre manifestanţi au fost arestaţi şi bătuţi. Până la miezul nopţii au loc adevărate lupte de stradă. Pastorul Laszlo Tokes a fost arestat şi bătut, dar combatanţii şi-au părăsit poziţiile spre dimineaţă.