Doar 3 din 10 români sunt racordați la gaze, însă autoritățile vor să elimine încălzirea pe lemne până în 2023: "O să suferim până or să ne găsească morţi copiii în casă."

Suntem al doilea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, dar abia trei români din zece sunt racordaţi la această utilitate. La sate şi chiar în oraşe oamenii se bazează pe lemne. Doar că şi lemnele încep să fie tot mai greu de găsit. În ciuda realităţii crunte, autorităţile şi-au luat angajamentul că vor elimina încălzirea pe lemne până în 2023. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Suntem la Calafat, în casa familiei Scrieciu. Le-am bătut la uşă pentru că am zărit, la ei la geam, un dispozitiv curios. Prea bătrâni să mai urce patru etaje cu braţul plin de lemne, oamenii şi-au instalat un scripete electric. Deşi stau la bloc, tot la sobă se încălzesc iarna. Copiii le-au trimis radiatoare scumpe, dar, de teama facturilor, le ţin mai mult scoase din priză.

Ioana Scrieci: Mi-au trimis copiii din Spania pentru încălzire. Nu prea am ţinut-o. M-am mai uitat eu la contor acolo, jos. Suntem pe curent. Cum om plăti, ce om face, nu ştim. 

Reporter: Câte haine puneţi pe dumneavoastră?

Ioana Scrieci: Eh, uitaţi-vă cum sunt. Aşa sunt. Cu vestă, bineînţeles, stau în spate mereu.

Povestea bătrânilor de 70 şi 73 de ani este, de fapt, povestea oricărui localnic din Calafat

Oraşul a rămas fără încălzire centralizată din 2009, când termocentrala a fost tăiată şi vândută la fier vechi. Punctele termice rămase în picioare încă mai au pe ele afişele prin care e anunţată dezafectarea. Magistrala de gaze e la peste 50 de kilometri distanţă. Aşa că oamenilor nu le rămâne decât să facă focul în sobă sau să bage radiatorul în priză.

Ce să facem, doamnă? N-avem decât să apelăm la curentul electric care e exagerat de scump. Noi, oamenii de rând, o să suferim până or să ne găsească morţi copiii în casă.

Rapoartele oficiale arată că doar 35% din populaţie e racordată la reţeaua de gaze. Planurile guvernanţilor par o glumă pentru oamenii de la ţară, acolo unde doar o gospodărie din cinci are gaz.

Iau măsuri şi nu ştie unul de altul, de capul altuia. Putem să nu ne mai încălzim cu lemne? Cu ce ne încălzim? Mai punem două pături şi ne încălzim în pături. Energia e destul de scumpă, n-avem nicio şansă la energie şi aşa că stăm şi așteptăm. Dar ce aşteptăm, nu ştim. Ce aşteptăm, nu ştim. Vreo minune dumnezeiască... Aia da. Nu parlamentărească.

Doar că până şi lemnele încep să devină marfă rară. Iar cine nu găseşte la noi, caută la alţii.

Localnic: Iau de la bulgari lemne!

Reporter: Dar bani să vă încălziţi cu altceva, cu curent, aţi avea?

Localnic: Nu mai mă încălzesc. Că voiam eu să iau din aia, de la curent, dar aia te duce în bani mulţi şi nu e ca lemnul!

Din fotoliile înalte, realitatea se vede diferit

Ne asumăm fără rezerve obiective ce omului de rând îi par imposibil de atins. Politicienii promit că până în 2050 vom reduce cu peste 80% emisiile de carbon. Dar când vine vorba de ce facem, nu de ce promitem... 

Cristina Oprea, reporter Observator: Cu doar 3 procente a avansat reţeaua de gaze în ţara noastră anul trecut. Am ajuns la 43.500 de kilometri. Asta în timp ce alte state europene care nu beneficiază de resurse naturale de gaze au reţele chiar şi de două ori mai mari decât noi.

Ungaria, de pildă, are o reţea de 100 de mii de kilometri de conducte de gaz, şi peste 90% din populaţie racordată la reţea.