Educaţia prin constrângere şi recompensele sunt o falsă motivație, spun psihologii

Un altfel de tip de parenting. Cu toţii ne informăm, citim cărţi despre asta şi ştim că educaţia se poate face în multe feluri. Greşite sau corecte, greu de spus, dar merită să le probăm. Aţi auzit despre educaţia făcută cu şantaj? Probabil vă sună cunoscut.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Un altfel de tip de parenting. Cu toţii ne informăm, citim cărţi despre asta şi ştim că educaţia se poate face în multe feluri. Greşite sau corecte, greu de spus, dar merită să le probăm. Aţi auzit despre educaţia făcută cu şantaj? Probabil vă sună cunoscut.

Sigur aţi auzit, în parcuri de exemplu, mame care le cer copiilor să mănânce tot din farfurie, în schimbul unei jucării. Sau le sugerează să-şi faca oridine în cameră, dacă vor cine stie ce gadget.

Şi sunt doar câteva exemple Psihologii atrag însă atenţia că această metodă de a creşte copilul are riscuri mari, la fel ca protecţia exagerată ori bătaia, care nu fac altceva decât să îi transforme pe cei mici în adulţi cu probleme de comportament.

Recompensă, în cazul unui rezultat bun. Pedeapsă, dacă nota nu se ridică la nivelul aşteptărilor. O falsă motivaţie care vine însă la pachet cu probleme, spun specialiştii: unui copil căruia i s-a promis ceva în schimb, ca să înveţe, nu va mai face acest lucru, atunci când nu mai are nimic de primit.

Anca Boalcă, psiholog: Este o forma de educatie pentru constrangere. Daca faci performanta la scoala, te iubesc - ceea ce este un lucru greu de integrat pentru copil pentru ca asociaza performanta cu iubirea ceea ce nu este corect.

Daniela Vişoianu, preşedintele Coaliţiei pentru Educaţie: Este o soluţie a ultimei speranţe şi e un răspuns pe care îl dă părintele la nevoie de conformism social. Tot efortul unei familii, care se încordează pentru acest ultim obiectiv: luarea exemenului de bacalureat, ca familia să nu considere vreodată că n a făcut tot ce a putut ca copilul să îndeplinească condiţiile de a intra în viaţă cu toate ferestrele de oportunităte deschise.

Doar că lucrurile nu se rezumă doar asta. În primul rând, părintele ar trebui să îi fie copilului un exemplu, dar şi cel mai bun prieten.

Viorica Paulescu este mama unui adolescent care trece în clasa a 12-a. Nu este adepta recompenselor, deşi recunoaşte că uneori a mai aplicat şi această metodă.

Viorica Paulescu: O pereche de blugi, un tricou, nu fantastic de mari. Îmi simt copilul, îl cunosc, trebuie să ne cunoaştem foarte bine copii şi nu la toţi se aplică aceeaşi reţetă.

O spun şi psihologii, care atrag atenţia că părinţii trebuie să ţină cont de nevoile şi abilităţile copiilor, dar şi să le explice, cu răbdare, de ce ar trebui să acţioneze într-un anumit fel. Altfel, cei mici vor avea probleme grave, când vor deveni ei înşişi adulţi.

Anca Boalcă, psihlog: O pereche de blugi, un tricou, nu fantastic de mari. Îmi simt copilul, îl cunosc, trebuie să ne cunoaştem foarte bine copii şi nu la toţi se aplică aceeaşi reţetă.

O spun şi psihologii, care atrag atenţia că părinţii trebuie să ţină cont de nevoile şi abilităţile copiilor, dar şi să le explice, cu răbdare, de ce ar trebui să acţioneze într-un anumit fel. Altfel, cei mici vor avea probleme grave, când vor deveni ei înşişi adulţi.

Pe lângă acest aspect, studiile mai arată că cei care vor o recompensă pentru un lucru dus la bun sfârşit, nu se descurcă la fel de bine ca cei care nu aşteaptă nimic în schimb. Pe scurt, recompensele nu strică, atâta timp cât nu devin un obicei, mai spun specialiştii.