23 August 1944 - Ziua care a SCHIMBAT istoria României

Data de 23 august 1944 a reprezentat un punct de cotitură în istoria românilor, repercusiunile deciziilor luate în acea zi fiind resimţite de-a lungul următoarelor decenii

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Data de 23 august 1944 a reprezentat un punct de cotitură în istoria românilor, repercusiunile deciziilor luate în acea zi fiind resimţite de-a lungul următoarelor decenii

Bătălia de la Târgu Frumos din primăvara anului 1944, care a stopat temporar invadarea României de către trupele Armatei Roșii, a dat posibilitatea autorităţilor de la București să caute o soluţie pentru a încheia un armistiţiu cu Naţiunile Unite. Falsa acalmie de pe frontul din România nu putea păcăli însă pe nimeni, cu atât mai puţin pe Mareşalul Ion Antonescu, care era perfect conştient că în vară urma o ofensivă de proporţii asupra țării.

De ce nu a profitat Ion Antonescu de lunile de răgaz pentru a încheia negocierile cu Aliații?

Explicațiile sunt multe și în mare parte au fost oferite chiar de acesta, într-un jurnal scris în seiful unde a fost ținut în arest la Palatul Regal. Două dintre ele frapează însă prin argumentele oferite.

Era bine cunoscut faptul că România nu avea niciun fel de tratat de alianţă cu Germania –totuși, Ion Antonescu aştepta o „dezlegare” de la Berlin pentru a încheia un armistiţiu cu Aliaţii. Onoarea militară a Mareşalului de a se despărţi amiabil de Germania intra însă în profundă contradicţie cu o problemă politică de „viaţă și de moarte” a poporului român.

Cum își putea imagina Antonescu că Hitler va renunţa de bunăvoie la resursele de petrol din România rămâne o altă enigmă.

De acord în cele din urmă să semneze un acord cu Aliații, Mareşalul a ridicat şi o altă problemă morală. Nu voia nici el să își asume „în fața istoriei”, și nu numai, pierderea teritoriilor româneşti revendicate de URSS. Prin urmare, a cerut liderilor principalelor partide politice din opoziţie, Iuliu Maniu și Gh. Brătianu, să își exprime în scris acordul privind încheierea armistiţiului.

Cererea venea în contradicţie flagrantă cu desele poziţii publice exprimate de Iuliu Maniu prin care îi solicită „Conducătorului statului” să încheie pacea: „Antonescu a băgat țara în război, Antonescu să o scoată”.

23 august 1944, ora 9:45!

Șeful de stat major al Armatei 4, generalul Dragomir, aflat pe front, încearcă să îl contacteze pe Mareșalul Antonescu pentru a i se permite retragerea forțelor pe care le conducea pe aliniamentul de fortificaţii Focșani – Nămoalasa – Galați.

Frontul din Moldova fusese rupt, iar trupele române se aflau într-o situație dramatică. Neputând să îl contacteze pe Antonescu, Dragomir îl sună direct pe generalul Constantin Sănătescu, șeful Casei Militare regale și un om cheie al zilelor ce vor urma, explicându-i grava situaţie de pe front.

Acesta reprezintă momentul în care Regele Mihai decide să acţioneze cât mai rapid pentru încheierea unui armistiţiu cu Naţiunile Unite. Ceea ce a urmat reprezintă astăzi unul dintre cele mai dezbătute momente din istoria naţională, scriu cei de la Historia.ro.

În urma refuzului Mareşalului Ion Antonescu de a încheia rapid un armistițiu, acesta este arestat!

Câteva ore mai târziu, Regele Mihai anunță încheierea unui armistițiu cu Națiunile Unite, nerecunoscut însă de către sovietici.

Lovitura de stat de la 23 august a schimbat statutul Partidului Comunist în România. La începutul lui 1944, după 23 de ani de existenţă, partidul era un minuscul grup politic cu mai multe facţiuni, cu rezonanţă slabă sau nulă în România.

Până la sfârşitul lui 1944, puterea sovietică de ocupaţie propulsase partidul, pregătindu-se pentru îndeplinirea rolului ce-i fusese atribuit de Stalin pentru viitorul României, ultimul impediment fiind înlăturat la sfârşitul anului 1947, odată cu semnarea actului de abdicare a regelui Mihai...