42 de ani de la inaugurarea Hidrocentralei Porțile de Fier I: 100 de morți, 22 de sate strămutate

În urmă cu 42 de ani, la 16 mai, era inaugurat sistemul hidroenergetic Porţile de Fier I, un proiect grandios dar cu multe victime.

• CALCUL. Profitul obținut astăzi de un român care ar fi cumpărat un lingou de aur în 2019

 În urmă cu 42 de ani, la 16 mai, era inaugurat sistemul hidroenergetic Porţile de Fier I, un proiect grandios dar cu multe victime.

Sistemul Porţile de Fier I este una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre, cu o putere instalată de 2235 de MW. „Au fost eforturi deosebite acolo, în perioada de vârf au fost peste 10.000 de angajaţi. Erau angajaţi cărora trebuia să le asigurăm casă, masă şi traiul familiilor, şcoli, grădiniţe, dispensare şi alte unităţi administrative. S-au folosit tehnologii noi în ţara noastră, unele din ele unicat în Europa”, a spus inginerul Iurie Druţă, inginer şef Şantier 1 Baraj-Uzină.

Astfel, mii de oameni au avut de suferit “pentru un viitor mai bun”. Nu doar muncitorii au trait momente grele în timpul ridicării gigantei construcţii. Mii de oameni au fost nevoiţi să renunţe la munca lor de o viaţă. Însă, cel mai greu a fost să renunţe la locurile dragi care au fost acoperite de ape.

Au fost strămutate 7 localităţi pe malul sârbesc şi 11 localităţi pe malul românesc. 18.000 de oameni s-au sacrificat pentru măreţul proiect. Au dispărut atunci în apă vechea Orşovă, 11 sate de pe clisura Dunării, dar şi Insula Ada-Kaleh.

Chiar dacă sârbii au mai trecut cum au trecut de această strămutare, pentru partea română ea a fost o tragedie. Banii oferiţi de stat au fost, în general, cu mult sub valoarea gospodăriilor pe care le aveau oamenii şi care urmau să fie înghiţite de apele Dunării. Ca să le închidă gura, statul comunist le-a promis pământ mai mult şi energie electrică gratuită, pentru tot restul vieţii, de la noua centrală.

Nu s-au ţinut de cuvânt. Au fost mutate casele, au fost mutate cimitirele, până şi oamenii s-au lăsat smulşi de pe pământul lor. Mulţi au stat lipiţi de el până când au fost luaţi cu forţa la sosirea buldozerelor.

Porţile de Fier I nu au înghiţit doar localităţi ci şi vieţi omeneşti au pierit în timpul lucrărilor. Moartea a sute de oameni a fost luată în calcul încă de la început. Au murit "doar" 100, se așteptau să fie 300 de morți în urma accidentelor de muncă.