Căruţul de supermarket a împlinit o vârstă venerabilă! Povestea sa începe în 1936

Sylvan Nathan Goldman l-a pus "pe picioare", acum mai bine trei sferturi de secol. Doamnele l-au refuzat, văzându-l că pe un cărucior de copii; bărbaţii, de asemenea, au spus că e prea "feminin"

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Sylvan Nathan Goldman l-a pus "pe picioare", acum mai bine trei sferturi de secol. Doamnele l-au refuzat, văzându-l că pe un cărucior de copii; bărbaţii, de asemenea, au spus că e prea "feminin"

Goldman avea 40 de ani când, văzându-şi clienţii cum se chinuie cu produsele prin magazinul "Humpty Dumpty", i-a picat fisa!

Avea nişte scaune de lemn pliabile, a scos unul, a pus pe el un coş de cumpărături şi i-a ataşat patru roţi, însă fără sorţi de reuşită! Imediat, a pus mâna pe telefon şi şi-a sunat prietenul, Fred Young, să îşi aducă toate sculele pentru că se pregătesc să inventeze ceva. Au pus roti, au sudat chiar două coşuleţe pe structura scaunului, unul sus şi unul jos şi au dat naştere primului cărucior pentru supermarket-uri.

Ideea ce părea să schimbe lumea, un eşec în prima fază!

Pe 4 iunie 1937, a avut loc marea lansare cu speranţa în suflet ca lumea va cumpăra mai mult. Din păcate, însă nu a fost aşa. Căruţul nu numai că nu a prins, dar a fost urât din prima clipă. Femeile vedeau în el un cărucior de copii. "Nu împing toată ziua unul, trebuie să o mai fac şi prin magazine?", s-au întrebat. Bărbaţii l-au considerat prea feminin. În plus, era cam greu de mânuit pentru că trebuia pliat de fiecare dată.

Goldman nu a renunţat, în ciuda dezamăgirii...

... aşa că i-a tras nişte bare de metal, l-a vopsit, l-a făcut mai aerodinamic. Degeaba! Atunci, a angajat modele de toate vârstele, care mergeau de colo - colo, cu tot cu cărucioare, prefăcându-se că sunt la cumpărături. Acesta a fost secretul succesului. Tot ce mai avea de făcut era să ia legătura cu un mecanic care să îi facă cărucioare în serie. Zis şi făcut!

În 1938, a fost patentat, iar afacerea a început să meargă. A ajuns să croiască maşinuţe pentru cei mici şi, deasupra, a pus un coşuleţ! Până la moartea sa, în 1984, adunase puţin peste 400.000.000 de dolari. A lăsat întreaga avere celor doi fii. Deşi pare greu de crezut, din cauza investiţiilor proaste, toţi banii au fost pierduţi.