Destinul crud al Annei Boleyn! “Târfa regelui” ajunge să fie iubită de un popor întreg
A fost a doua soţie a regelui Henric al VIII-lea al Angliei, însă a reuşit, în scurta ei domnie, să devină unul dintre cei mai mari suverani din istoria Europei
De Diana Juncu la 19.05.2014, 21:31
A fost a doua soţie a regelui Henric al VIII-lea al Angliei, însă a reuşit, în scurta ei domnie, să devină unul dintre cei mai mari suverani din istoria Europei
Anne a fost fiica lui Thomas Boleyn, mai târziu Conte de Wiltshire și Conte de Ormonde și a soției lui, Lady Elizabeth Howard, fiica lui Thomas Howard, al II-lea Duce de Norfolk. A fost crescută în Europa si una dintre doamnele de onoare ale reginei Maria Tudor, aici învăţând franceza, totul despre modă, poezie etc.
Din fiica unui diplomat, în regina Angliei!
După ce ajunge la curtea regelui, frumoasă şi provocatoare, atrage rapid atenţia tuturor, Henric fiind fermecat de ea. Aceasta a refuzat să devină amanta regelui, reuşind în cele din urmă să-l convingă s-o ia de soţie. Pasiunea nebună a lui Henric l-a făcut pe acesta să facă tot posibilul pentru a anlua căsătoria cu Caterina de Aragon. Aceste acţiuni, nemaiîntâlnite în Europa, reprezintă începutul ruperii Angliei de Vatican.
Papa Clement al VII-lea refuză vehement anularea căsătoriei. Astfel, Anna ia atitudine şi începe să-l sfătuiască pe Henric în privința problemei cu Biserica. În scurt timp, cardinalul Thomas Wolsey este demis din funcţia de arhiepiscop de York, și cel care îi ia locul la curtea regală este nimeni altul decât Thomas Cranmer, caperlanul familiei Boleyn, care devine arhiepiscop de Canterbury.
Încoronarea, un eveniment fastuos rămas în istorie!
La 25 ianuarie 1533, Anne Boleyn şi Henric al VIII-lea se căsătoresc, după doar cinci luni Cranmer declara nulă căsătoria dintre Caterina şi Henric, iar pe 28 mai 1533 declara validă nunta regelui cu Anne. Reacţia papei nu întârzie să apară. Acesta îl excomunică atât pe rege, cât şi pe Cranmer. Biserica engleză se rupe astfel de puterea de la Roma şi trece sub controlul direct al regelui.
Încoronarea Annei că regină a Angliei are loc la 1 iunie 1533, într-o ceremonie fastuoasă la Westminster Abbey. Ea a fost ultima soţie a unui mornarh încoronată separat de soţul ei. Spre deosebire de celelalte regine, Anne a fost încoronată cu coroana Sf. Edward, care a fost folosită numai pentru încoronarea monarhilor.
După încoronare, proaspăta regina se stabileşte la Palatul Greenwich. Aceasta duce o activitate importantă în Anglia, jucând un rol important în relaţiile diplomatice cu Franţa. În timpul domniei ei, relaţia Angliei cu Franţa se va îmbunătăți vizibil.
Lipsa unui moştenitor, drumul sigur către decapitare!
Nu trece multă vreme până când peste cuplul regal încep să se abată probleme. Totul a pornit de la sarcinile dificile ale Annei. Regina naşte la 7 septembrie 1533 o fată, lucru extrem de dezamăgitor pentru Henric, care își dorea un fiu. Acest lucru, alături de faptul că nu era iubita de nimeni, fiind numită “ târfă regelui” şi de avorturile suferite, îl fac pe rege să se gândească să scape de ea. O acuză de relaţii incestuoase cu fratele ei şi o închide în Turnul Londrei, acuzând-o de înaltă trădare.
De la cea mai urâtă femeie a Angliei, la o suverană îndrăgită de popor!
Deşi dovezile relaţiilor ei cu ceilalţi bărbaţi, inclusiv fratele ei, nu apar niciodată, toţi sunt găsiţi vinovaţi, astfel că în data de 19 mai 1536 Anne Bolyen este executată. Deşi în timpul vieţii nu a fost o regină populară, atitudinea şi comportamentul regelui faţă de ea au făcut-o să crească în ochii poporului, care dezaproba acţiunile lui Henric, mai ales după ce acesta se căsătoreşte cu Jane Seymour în data de 30 mai 1536, la numai 11 zile de la moartea Annei.