Detalii dramatice după operaţiunea de salvare de 19 ore din Munţii Făgăraş, unde un turist a murit. Imagini virale, cu salvamontiştii la finalul intervenţiei

Salvamontiştii din Argeş şi Sibiu au intervenit în noaptea de miercuri spre joi, în Munţii Făgăraş, pentru salvarea unei persoane care a rămas blocată pe un perete în zona lacului Călţun şi recuperarea alteia care a decedat, după ce a căzut în prăpastie. Operaţiunea s-a finalizat după aproape 19 ore, iar unul dintre salvamontişti a povestit cum s-a defăşurat operaţiunea contracronometru.

• Tânăr răpit cu duba din parcarea unui bloc din Bucureşti. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• Craterul din Slănic are 15 m adâncime, cât un bloc de cinci etaje. Groapa ar fi trebuit să fie astupată azi-noapte, dar nici urmă de muncitori

Doi turişti au urcat pe un perete care se escaladează exclusiv iarna şi au sunat să ceară ajutor abia după ce unul dintre ei a căzut în gol şi a murit, iar întunericul a îngreunat mult acţiunea. Salvamontiştii din Sibiu şi Argeş au intervenit pentru salvarea persoanei rămase blocate şi recuperarea trupului celeialte, o operaţiune care a durat aproape 19 ore şi care a fost povestită de unul dintre salvatori. Imaginile cu salvamontiştii care se odihnesc pe iarbă, la finalul intervenţiei, au devenit virale pe internet.

Imagini cu salvatori montani care dorm sub cerul liber, la finalul acţiunii de salvare din Munţii Făgăraş, la care au participat salvatori din Sibiu şi Argeş au fost postate pe reţelele de socializare. 

Cornel Zărescu, unul dintre salvatorii care au urcat noaptea pe peretele abrupt pentru a-l recupera pe turistul care a rămas blocat acolo, după ce şi-a văzut prietenul căzând în gol şi rămânând inert, a povestit pe Facebook că iniţial a crezut că apelul este o glumă, dat fiind specificul zonei, şi a dat detalii despre acţiunea dramatică de salvare.

Cum a decurs operaţiunea de salvare din Munţii Făgăraş

"E miercuri seara, trecut de ora 23.30, oscilez intre a mai urmari un timp Perseidele sau a ma baga la somn. Mara primeste un apel de la colegii de la Sibiu in care i se comunica despre un accident la lacul Caltun, cu doua persoane ce catarau in peretele Caltunului: una a cazut, cealaltă e blocata in perete. Pare o gluma la prima vedere: cine catara noaptea (sunt peste 2 ore de cand e întuneric) un perete ce e ocolit vara din cauza ca e friabil si se escaladeaza exclusiv iarna?

Sunam la dispecerat, ni se spune aceeasi poveste pe care o auzisem de la sibieni, cerem nr persoanei care a apelat si... ne convingem ca povestea este cat se poate de reala.

Apelantul sta langa o dara lunga de sange la capatul careia se afla un corp neinsufletit. Ne relateaza cum era la cort si cum a vazut lanternele in perete, apoi a auzit un strigat si una dintre lumini a cazut in abis.

E clar, nu e timp de pierdut, speram ca cel ramas in perete sa reziste pana vom ajunge la el. Fac repede un calcul referitor la ce materiale vor fi necesare: asigurari mobile pt acces, pitoane si ciocan pt coborarea din perete, corzi, o pufoaica pt a petrece noaptea mai usor. Iau ceva apa, uit mancarea.

Reapelam Sibiul pentru a vedea ce materiale au luat si ei si aflam ca echipa lor a pornit deja, au cam 10 minute avans fata de noi. Pornim, fiecare cu gândurile lui, iar adrenalina ne mana pe toti cu toata viteza spre Caltun. Fugarim lanternele colegilor de la Sb, dar distanta se pastreaza constanta.

Dintr-un punct din care se vede panorama spre zona vizata observam lanternele celor ce ne așteaptă. Dau semnale disperate, ne lamurim din nou ca nu este o gluma, in schimb distanta pe verticala dintre cel de jos ce pazeste trupul decedatului si cel din perete ne cam da fiori.

In fine ajungem cam in doua ore de la plecare in zona, situatia este tragica, cel care ne-a apelat a actionat ca la carte, dar nu putea face nimic in plus. Ii mulțumesc si pe aceasta cale ca a rezistat acolo pana am venit noi, fiind un reper esential in intuneric, fapt ce ne-a scutit de multe cautari.

De jos de la baza peretelui abia distingem lanterna celui blocat pe o brana. Cautam o varianta de acces, dar nu e nimic evident la lumina lanternelor. Ne tot intrebam cum a reusit sa ajunga acolo, ca sa urmam si noi acelasi drum.

Mai tarziu am aflat ca de fapt ei au venit de sus, de pe vf Lespezi, prin Hornul Caltunului si fiind intuneric au crezut ca au ajuns la baza lui, cand de fapt au prins o brana ce i-a condus in plin perete. Cel mai ambitios dintre ei a incercat sa găsească o varianta de coborare si a cazut.

Ne decidem sa incercam un acces pe un horn din apropiere care de jos pare ud si alunecos, dar e tot ce avem. Ma leg in coarda cu colegul Rață, am mai catarat împreună si stiu ca e un tanar ce isi doreste mult sa ajute.

Pornesc cu grija, pana la horn e o fata de stanca compacta in care cu greu reusesc sa pun o asigurare mediocra. Dupa vreo 10-12m in schimb gasesc un punct de rapel, probabil folosit la o retragere de iarna, apoi intru pe linia hornului ce nu este totusi chiar atat de alunecos si mai are si o fisura de toata frumusețea pe partea stanga (ce nu se vedea de jos) in care montez asigurări solide. Merg pana la capătul lui si ies in stanga pe brane de iarba, sperand sa dau de victima. Ghidat de colegii de jos fac o traversare, se pare ca sunt undeva putin deasupra lui. Reusesc sa bat doua pitoane care vor servi ca regrupare si ca punct de lansare pt victima. Mai consolidez cu o nuca si il chem pe Rață care vine cu toata viteza.

Planul e facut in mintea mea: il voi lansa pe colegul meu la victima, el ii va pune un ham, apoi voi lansa victima pe una din corzi peste perete, pana jos. Rață rămâne asigurat in cealaltă coarda, colegii preiau victima si mai departe noi ne vom descurca la fel ca in alte dati cand suntem in perete. Zis si facut, treaba merge struna, coboram si noi, se face cam ora 3.15 pana terminam de strans corzile.

Mai punem decedatul in sacul special si apoi coboram la refugiu pentru doua ore de somn chinuit.

A doua zi aducem cadavrul langa lac, victimele sunt coborate cu elicopterul, iar noi luam lunga poteca in coborare spre Piscul Negru. Cum am asteptat "ventilatorul" pana dupa pranz, ajungem destul de tarziu la cabana, dar somnul de după-amiază intra bine la orice ora.

Concluzii, fara sa vrem musai sa facem acuzatii, ci mai degraba sa tragem invataturi: victimele au intrat foarte tarziu in traseu (au ajuns pe vf Lespezi seara) si s-au ambitionat sa coboare la Caltun pe un traseu nemarcat (de fapt un traseu elementar de alpinism) in conditiile in care erau pentru prima data in zona. Din pacate nu au sunat la Salvamont cand au văzut ca e noapte si nu stiu unde se afla, ci abia dupa ce s-a întâmplat tragedia (semnal exista in peretele Caltunului, noi comunicand cu baza fara probleme pe timpul interventiei).

Mentiune speciala: un mare MULTUMESC colegilor de echipa si celor de la Salvamont Sibiu, niste oameni minunati si foarte buni profesioniști. Ei au facut ca si aceasta actiune sa se desfasoare in conditii de maxima siguranta si mai mult, sa fie o placere ca ma aflu acolo, cu tot dramatismul situatiei!", a povestit Cornel Zărescu.