Dragostea lui Mihail Kogălniceanu pentru femei: "Nu rata nimic. A avut peste 700"
Om politic, scriitor, ziarist, istoric şi orator român. Aşa a rămas în cărţile de istorie Mihail Kogălniceanu, personalitate complexă a secolului trecut. Puţini sunt, însă, cei care cunosc şi o altă fată: iubirea sa pentru femei
De Redactia Observator la 16.08.2015, 11:42
Om politic, scriitor, ziarist, istoric şi orator român. Aşa a rămas în cărţile de istorie Mihail Kogălniceanu, personalitate complexă a secolului trecut. Puţini sunt, însă, cei care cunosc şi o altă fată: iubirea sa pentru femei
Pasiunile pentru femei şi pentru bucătărit sunt laturi mai puţin cunoscute ale personalităţii lui Kogălniceanu, cel care înainte de a fi sfătuitorul lui Cuza a fost un om de lume controversat.
LA BRAŢ CU AL. I. CUZA, PRIN BORDELURI!
Dan Falcan, istoric şi cercetător în cadrul Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureşti, îl descrie astfel: „Kogălniceanu era un afemeiat, ca şi Cuza. După moartea fostului prim-ministru, s-a descoperit un carneţel al acestuia în Arhivele Naţionale Iaşi, unde îşi trecuse toate amantele. Conform jurnalului intim în care politicianul îşi trecea cuceririle, Kogălniceanu nu rata nimic. A avut peste 700 de amante, de la femei de serviciu, până la cameriste sau doamne din înalta societate. Umblând prin bordeluri, la braţ cu Cuza, se poate să fi avut şi o evidenţă a amantelor acestuia, însă nu ştiu dacă era consemnată în carneţel“.
De altfel, admiraţia pentru reprezentanţele sexului frumos l-au îndemnat pe Mihail Kogălniceanu să aştearnă pe hârtie primele sale scrieri.
Cu gândul la primul său amor, a început să scrie „Iluzii pierdute“, carte abandonată după primul capitol, „Un întâi amor“.
„O adunare, cât de bine alcătuită să fie, dacă nu va avea şi femei, va fi totdeauna monotonă şi urâtă. O adunare fără femei este ca o grădină fără flori, ca un bărbat fără barbă şi musteţi, ca o zi fără soare, ca o gazetă fără abonaţi, ca un şes fără verdeaţă, ca un teatru fără public, ca versuri fără poezie, ca o viaţă fără iluzii, ca un judecător fără procesuri, ca un tânăr fără amor şi, în sfârşit, ca toate comparaţiile din lume“, scria Kogălniceanu despre femei la 26 de ani.
BIFA CUCERIRE DUPĂ CUCERIRE!
Era vremea în care colinda saloanele aristocrate ale vremii şi bifa cuceriri în rândul damelor vrăjite mai degrabă de spiritul său optimist, decât de înfăţişarea de Don Juan. Îi plăceau în egală măsură petrecerile şi femeile şi era renumit în epocă pentru faptul că nu se ferea să-şi povestească aventurile.
S-A ÎMPĂRŢIT 20 DE ANI ÎNTRE SOŢIE ŞI AMANTĂ...
Mihail Kogălniceanu s-a căsătorit pe 10 noiembrie 1852 cu Ecaterina Jora, văduva colonelului Iorgu Scorţescu, şi din relaţia conjugală a avut trei băieţi şi cinci fete. Aproape două decenii s-a împărţit între căsnicie şi o zbuciumată relaţie extraconjugală cu Raluca Lamotescu.
Cu amanta devenită oficială, Kogălniceanu a avut o fiică pe nume Maria. „Urmaşii lor trăiesc astăzi în Franţa. Margareta Lecca, nepoată de fiică a marelui istoric şi om politic a fost cea de-a doua soţie a lui Henri Coandă“, explică profesorul de istorie Alexandru Neacşu, potrivit Adevărul.ro.
Mihail Kogălniceanu şi LEGEA FEMEILOR PUBLICE!
Reglementari despre statutul prostituatelor şi al caselor de toleranţă existau în Ţările Române încă de pe vremea fanarioţilor, însă sub guvernarea lui Kogălniceanu s-au făcut câteva clarificări, având în vedere că, de-a lungul timpului, fenomenul prostituţiei evoluase.
Astfel a apărut o lege care împărţea „femeile publice“ în trei categorii: „Femeile care întrebuinţează această profesie pe faţă şi fără pericol, femeile care întrebuinţează această profesie în taină, cu oarecare îngrijire, şi cu pericol şi femeile care întrebuinţează această profesie prin mijlocirea altor femei făcătoare de bine (pezevenghi)“.
Tot în aceeaşi perioadă, au fost stabilite noi norme de funcţionare pentru casele de toleranţă din Principatele Unite şi s-a înfiinţat condica de sănătate a femeilor care practicau amorul liber.
Deşi considerat de toţi un “destrăbălat”, Kogălniceanu nu s-a lăsat nici în ultimii ani de viaţă…
Şi-a păstrat pasiunea pentru sexul frumos până la ultima suflare. O demonstrează câteva rânduri din volumul de memorii “Efimeridele” pe care Mariu Theodorian Carada le-a scris: “Era în pat, dar aşa cum era, a adus vorba de femei. Vorba asta l-a înviorat, s-a ridicat în sus ca pe droturi şi a exclamat: Şi acum mi-s dragi fetele, Carada!“.
În ciuda sutelor de femei avute, Kogălniceanu a murit în 1891, într-un spital din Paris, pe masa de operaţie, la 74 de ani, din cauza unor problem renale. A murit falit şi în deplina singurătate…
CITEŞTE ŞI România îi datorează multe! Cum a murit Mihail Kogălniceanu, făuritorul Unirii Principatelor Române
