Elena, omul-muzeu. Cum a ajuns bătrâna din Galaţi să fie premiată de UNESCO cu titlul "Tezaur Uman Viu"

Există printre noi oameni-muzeu. Oameni care şi-au făcut din artă trai şi nu se lasă de tradiţii. Ei sunt recunoscuţi ca tezaur uman viu, un titlu pe care UNESCO îl acordă meşteşugarilor înzestraţi cu un har aparte. Sunt în jur de o sută în toată ţara. În Galaţi, e unul singur. O femeie de 76 de ani cu mâini de aur, care brodează ii, fote, marame şi covoare de lână. 

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Pe albul imaculat al borangicului, Elena Neagu ţese firul veşniciei, la un râzboi vechi de 50 de ani. Brodează motive tradiţionale de mică, înainte de a şti cum se ţine casa şi cum se leagănă pruncii. Mama ei a învăţat-o câtă măiestrie pot ascunde două mâini care şi-au aflat rostul în lume.

"La 13 ani am ţesut preşuri, am făcut covoare, zeci. E foarte migălos. Nu iese treabă bună dacă nu eşti atent", ne spune Elena Neagu.

"Asta ar trebui să facă două femei, dar eu fac singură. Înainte a aseza războiul, urzesc, apoi învelesc, pun pe sul acolo, 50 de metri. Apoi dau pe iţe, dau în spate, leg gura. Ca să fac trandafirii ăstia trebuie să număr cu acul şi să pun pe iţe multe", adaugă ea.

Elena creează de 5 decenii opere de arte

Socoteşte că a creat, în cei 56 de ani de când lucrează la război, zestre pentru oraşe întregi. Ii, ştergare, marame, fote, trăistuţe ori covoare de lână. Le ştie meşteşugul la toate. 

"O lună de zile până fac materialul şi apoi trebui fiert, boragicul. Este foarte aspru şi trebuie fiert cu apă de ploaie şi săpun de casă. Asta este o ie, este montată", ne povesteşte Elena.

Pentru că duce mai departe măiestria ţăranului român, femeia de 76 de ani a fost declarată "Tezaur Uman Viu". E singura din judeţul Galaţi cu acest titlu. 

"E o recunoaştere, eu nu prea mă fudulesc aşa. Nu pot să stau degeaba, ce aş face o zi dacă nu aş lucra, am o satisfactie seara, nu a trecut ziua degeaba", ne spune Elena.

Pe o piaţă invadată de falsuri şi kitch, minunile care ies din mâinile ei se vând la preţuri care nu oglindesc valoarea: o ie costă 450 de lei, un covoraş - 150 de lei, iar o fotă, pentru care munceşte chiar şi o lună, se vinde cu 700 de lei.