Colţ de rai în România: Maramureşul se mândreşte cu un simbol naţional. Teodor Bârsan sculptează porţi de peste 50 de ani
De Redactia Observator la 01.12.2017, 08:12
Există un colţ de Românie în care oamenii trăiesc şi simt româneşte tot timpul anului, în care valorile şi simbolurile naţionale sunt cioplite în fibre de lemn care dăinuie peste timp. Şi ajung în toate colţurile lumii, vorbind despre România într-un fel în care doar meşterii maramureşeni ai lemnului ştiu să o facă.
Când iese pe uliţele din Bârsana în întâmpinarea trecătorilor, meşterul Teodor Bârsan poartă cu mândrie cioarecii de lână făcuţi de soţie, un lecric şi guba călduroasă pe umeri. E felul lui de a-şi arăta respectul pentru acest colţ de Românie.
Teodor Bârsan, sculptor:
Când m-au oprit în America să lucrez acolo, la muzeu, la Smithsonian acolo, n-aş fi rămas să-mi fi dat toată America mie. Vă spun sincer. România înseamnă un colţ de rai.
Pe care îl sculptează în stejarii bătrâni, de peste 50 de ani. Primii ucenici pe care i-a luat lângă el au fost propriii copii.
Una dintre cele mai falnice porţi ieşite de sub mâna lor stă chiar pe drumul spre Bârsana, deschizând calea spre un loc de oameni mândri, gospodari.
Dacă în urmă cu sute de ani erau ridicate pentru a opri forţele răului, acum străjuiesc ogrăzile celor mai harnici dintre maramureşeni.
Teodor Bârsan, sculptor:
Mai mare bogăţie la o casă unde e o poartă maramureşeană nu trebe. Aici avem un colac frumos, reprezintă bogăţie, că omul mănâncă. Rozeta e soarele.
Funia sculptată pe marginea stâlpilor simbolizează pomul vieţii, rozeta simbolizează soarele şi lumina, iar zigzagul, dinţii de lup de pe stindardul dacilor, care feresc ograda de duhurile rele.
Poarta maramureşeană nu este doar un simbol al frumosului românesc, ci purtătoarea semnelor de viaţă şi bogăţie ale familiei. Curăţenia casei şi a familiei este apărată de peşte, vechiul semn al creştinismului. Meşterul Bârsan este printre puţinii care îl mai sculptează pe porţile maramureşene.
Teodor Bârsan, sculptor:
Peştele e simbolul curăţeniei. Aşa să fie omul la suflet de curat, cum e peştele pe dinafară. Lucrăm la o poartă frumoasă, pentru o biserică, la Strâmtura, satul vecin. Cam trei luni de zile durează, lucrează întruna copiii.
Oameni ca el se găsesc din ce în ce mai greu. Porţi ca odinioară se fac din ce în ce mai rar. Vin străini şi le comandă, le iau şi le duc departe. De aceea şi-a luat aproape cei mai buni sculptori care vor să ducă mai departe tradiţia românească a făuririi lemnului.
Vasile, sculptor:
Dânsul m-a rugat frumos, mi-a spus 'hai că am auzit că eşti bun'. Şi am venit. Am lucrat în străinătate şi nu mi-a plăcut acolo, ceva m-a împins să vin înapoi. Asemenea lucrare nu există, decât la noi în Maramureşul istoric. Nici în altă parte la noi în ţară nu se fac aşa ceva.
Iar mica Românie, cu cele mai puternice simboluri şi valori ale sale, scrijelite în lemn, a ajuns în toate colţurile lumii.
Teodor Bârsan, sculptor:
Haideţi să vedeţi o troiţă frumoasă, minune de frumoasă, care merge în America. Pe asta când o văd românii noştri, că la români merge, d-apoi americanii nu se pot desparte de lucrurile astea când le văd.
Iar când americanii vorbesc despre ea, se înseninează.
Ronald E. Hawkins, consilier pentru cultură al Ambasadei SUA:
Ce mod mai bun există de a spune bun venit dacă nu printr-o poartă maramureşeană? Sunt foarte mândru că primul lucru pe care îl vezi când vii aici este poarta maramureşeană.
O lună au lucrat meşterii Bârsan la ea, pentru a fi gata pentru inaugurarea, din 2012, a noului sediu al Ambasadei SUA.
De atunci, e parte din colecţia de artă a ambasadei şi ambasador al valorilor maramureşene.
Ronald E. Hawkins, consilier pentru cultură al Ambasadei SUA:
Nu este un obiect de décor în curtea ambasadei, este parte a colecţiei de artă, pentru că este artă. României, aş vrea să-i spun "La mulţi ani, România!" şi oamenilor, "La mulţi ani, români!"
