Gurung a plecat din Nepal şi a vrut să îşi trăiască visul românesc. Şomer de 3 luni şi nevoit să se întoarcă acasă, tânărul a ales moartea la doar 27 de ani

România pare să nu fie chiar tărâmul făgăduinţei pentru toţi asiaticii care vin la noi să suplinescă lipsa de angajaţi. Un tânăr din Nepal, angajat al unei shaormerii, a fost găsit sprânzurat într-un campus universitar din Bucureşti. Este al doilea muncitor din Asia care moare în condiţii dramatice la noi în ţară în ultimele şapte luni, fără ca poliţiştii să stabilească limpede ce s-a întâmplat. 

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Gurung avea 27 de ani şi plecase de doi ani din Nepalul unde se născuse, gata să îşi trăiască visul românesc. O firmă de recrutare l-a angajat ajutor de bucătar într-un restaurant din Nordul Capitalei, în care a lucrat până acum trei luni. Contractul i se terminase şi era nevoit să se întoarcă acasă. Azi-noapte, a fost găsit fără viaţă în campusul studenţesc unde locuia de când venise. 

A ales moartea

Tănără-reporter: Am înţeles că au găsit pe cineva aici la ghenă. 

- Mai stau nepalezi pe aici?

- Sunt mulţi, un etaj întreg. Uite, văd că e şi o lumânare acolo. Aprinsă acolo în spate la ghenă.

Tânărul din Nepal a mai încercat o dată să îşi ia zilele, spun cei care îl cunosc. Nici lor, însă, nu le spusese ce îl macină.

Reporter-prieten: Eraţi prieteni?

-Da, da. 

-Povesteşte-mi puţin despre el.

-O persoană ok. 

-Era calm?

- Calm, da. 

Nepalezul a căruit moarte o anchetează poliţiştii este unul dintre cei aproape 10 mii de asiatici care lucrează în România în hoteluri şi restaurante. Câştigă în medie între 500 şi 700 de euro în mână, enorm faţă de salariul din ţara lor. Periodic, însă, câte unul clachează. În mai, alt tânăr din Nepal, şi-a luat zilele în apropiere de Bucureşti. Asiaticii aduşi la muncă la noi se plâng că România se foloseşte de ei, dar îi abandonează prea repede.

Ruban Jayathas, manager srilankez: Problema este că nu există mecanisme de sprijin. Nu există oameni care vorbesc limba lor, nu există ambasade care să îi sprijine, nu știu ce să facă, nu își cunosc drepturile, așa că se profită de ei cu fiecare ocazie.

Adriana Petrescu, psiholog: Oamenii ăia sunt reduși practic la doar forță de muncă, dar un om nu este doar forță de muncă. Un om este și suflet, este și familie, este și părinte poate, soț... Ar trebui să avem puțin mai multă grijă de oamenii pe care îi importăm pentru forță de muncă.

Anul acesta, Guvernul a aprobat intrarea în România a peste 100 de mii de lucrători străini, ca să acopere deficitul de forţă de muncă din construcţii, transporturi şi industria ospitalităţii. Asta înseamnă cu 75 de mii mai mult decât anul trecut.