Ion Istrate, ultimul român ÎN VIAŢĂ dintre cei care au participat la Marea Unire

103 ani, Ion Istrate! Este singurul supravieţuitor dintre cei care au fost martorii celui mai măreţ eveniment din istoria României: Marea Unire de la 1918

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

103 ani, Ion Istrate! Este singurul supravieţuitor dintre cei care au fost martorii celui mai măreţ eveniment din istoria României: Marea Unire de la 1918

Moș Ion și Unirea

Pe atunci era abia un băiețandru. Era un flăcăuaș de numai 7 ani, abia împliniți la 25 octombrie, când s-a alăturat grupurilor de oameni care grăbeau spre cetatea Albei Carolina, să fie parte la cel mai important eveniment al neamului românesc.

Satul lui, Drașov, este nu departe de Alba Iulia, pe drumul care duce către Șpring. Mulțimile de români care soseau din toate părțile – pe jos, ori în care, ori călări – au stârnit mai întâi interesul copiilor. „Ăi bătrâni s-au mirat și ei, cum de-or vrut copiii, mai întâi, să meargă la Alba Iulia, și pe jos, numa’ să meargă!” – ne povestește Ana, una dintre nurorile lui.

Ana Istrate a intrat în familia lui moș Ion acum 53 de ani. Bărbată-su, fiul cel mare al veteranului, a murit. Și Ileana – cu care moș Ion a trăit în bunăînțelegere 76 de ani – s-a dus din lumea aceasta. Au rămas ei doi, să-și povestească unul altuia despre vremea apusă. „Eu m-am dus, tu, pe jos până-n Cunța, și după aia până-n Alba! La 7 ani, fugeam, tu, după lume. Și părinții aproape să nu știe că eu mă duceam acolo. Iac-așa îmi povestea moșu’ când îl întrebam cum a fost la Alba Iulia”. Tanti Ana mai știe, cât de la socri, cât de la alți bătrâni ai satului, duși acum, cu poveștilor lor cu tot, în cimitirul de lângă biserică, și că la vremea aceea țăranii din Drașov erau mulțumiți să vază că și pruncii lor se bucură de cele prin care trece țara. „Părinții lor tare bucuroși or fost, când or văzut că până și copiii își dau seama de treaba aceasta”.

În 1922, patru ani mai târziu, copilul din Drașov a făcut încă o dată drumul până la Alba Iulia. Era în 15 octombrie, ziua încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria – monarhii României Mari – dinaintea poporului recunoscător. „Ce-am văzut? Păi, ce să văd: OAMENI! Pe rege l-am văzut. Era fălos. Și lumea striga: «Să îl ție Dumnezeu sănătos!» și «Doamne ajută!»”, a spus acesta, conform Jurnalul.ro.

Căpitan în rezervă, la 100 de ani

Lui Moș Ion Istrate mai proaspete îi sunt amintirile despre război. Cel în care a fost cătană. La 11 septembrie 1941, pe când avea 30 de ani, a fost înrolat la Regimentul 92 Infanterie din Orăștie. După numai câteva săptămâni de instrucție, a și ajuns pe frontul de răsărit, la asediul Odessei. Principala sa misiune a fost să asigure paza trenului militar care transporta muniţia, armamentul, tehnica de luptă, efectivele regimentului la acţiunile duse de aceştia pe tot frontul de Est. După Odessa, a urmat Crimeea: Kerci, Sevastopol. După numai un an de război, într-o acțiune în Munții Tatra, este rănit și trimis într-un spital din țară. Pe 20 octombrie 1942 e demobilizat și lăsat la vatră.

Când a împlinit 100 de ani, plt. ad. p. (rtr) Ion Istrate a fost înaintat la gradul de căpitan în retragere. Centenarul care a văzut cu ochii lui Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a ajuns ofițer al armatei române. Decorat cu „Virtutea militară clasa a II-a” și cu Emblema de Onoare a Armatei României este unul dintre eroii aproape neștiuți ai neamului.

Acum, Moș Ion aude bine, vorbește încet, se mișcă greu. Dar parcă tot și-ar dori s-o mai ducă așa măcar vreo patru ani, să-l prindă pe el, centenarul, suta de ani a României Mari. Și, poate, s-o găsi cineva să-l mai ducă o dată în mijlocul mulțimii, la celebrarea Marii Uniri...