Familiile care nu-şi pot plăti creditul ipotecar mai au de aşteptat. Iohannis a cerut reexaminarea Legii privind locuinţele de sprijin

• "Unde să mă mai duc. La tata în cimitir". Localnicii din Galați și Vaslui, forțați să plece din casele deja distruse, de teama unei noi nenorociri

Aseară, Klaus Iohannis a cerut Parlamentului reexaminarea legii care reglementează locuinţele de sprijin. Preşedintele acuză faptul că textul actului normativ nu stabileşte criterii obiective care să permită evaluarea situaţiei economice a celor care pot solicita repartizarea de astfel de locuinţe.

Legea pentru completarea Legii locuinţei nr. 114/1996 reglementează un nou tip de locuinţă, respectiv locuinţa de sprijin. 

Astfel, potrivit legii transmise la promulgare, locuinţele de sprijin sunt cumpărate prin licitaţie publică de către autorităţile administraţiei publice locale şi sunt atribuite cu chirie unor persoane sau familii care urmează a fi evacuate sau au fost evacuate din locuinţele proprietate personală prin proceduri de executare silită, în urma neachitării obligaţiilor contractuale prevăzute în contracte de credit ipotecar şi a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.

"Considerăm că asigurarea de locuinţe pentru categoriile de persoane defavorizate impune, în mod necesar, adoptarea de măsuri legislative coerente, eficiente, predictibile şi, în acelaşi timp, responsabile, numai astfel statul realizându-şi funcţia socială prin protecţia pe care doreşte să o acorde unor persoane vulnerabile. Însă, deosebirea de tratament juridic între persoanele care pot beneficia de locuinţă socială şi persoanele care pot beneficia de locuinţă de sprijin nu se justifică, în opinia noastră, prin raportare la criterii obiective şi raţionale, motiv pentru care se impune reexaminarea de către Parlament a Legii pentru completarea Legii locuinţei nr. 114/1996. Din ansamblul reglementării nou introduse rezultă lipsa de claritate şi precizie a normelor juridice, aspecte de natură să afecteze principiul securităţii raporturilor juridice", a transmis Administraţia Prezidenţială.

Astfel, în cererea de reexaminare Iohannis arată că definiţia locuinţei de sprijin este deficitară în sensul că nu stabileşte cu certitudine care este momentul la care solicitantul poate formula cerere pentru repartizarea unei locuinţe de sprijin.

"Textul legii, făcând referire la posibilitatea evacuării sau evacuarea dispusă ca urmare a executării silite, fără să se precizeze dacă evacuarea constituie o soluţie definitivă sau nu, este mult prea vag şi poate conduce la o aplicare neunitară în practică. De asemenea, sfera persoanelor îndreptăţite să solicite locuinţe de sprijin nu este clar determinată, legea făcând referire la persoane sau familii evacuate sau care urmează a fi evacuate pentru neplata obligaţiilor rezultate din contractele de credit ipotecar şi a căror situaţie financiară nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei. (...) Pe de altă parte, legiuitorul nu stabileşte cauzele ce determină neplata obligaţiilor rezultate din contractele de credit în măsură să corespundă caracterului social al legii transmise la promulgare. În consecinţă, orice neplată a obligaţiilor contractuale, chiar imputabilă, ar putea atrage aplicabilitatea regulilor privind locuinţa de sprijin. Totodată, textul nu stabileşte criterii obiective care să permită evaluarea situaţiei economice a persoanelor sau familiilor care pot solicita repartizarea de locuinţe de sprijin", sunt argumentele şefului statului.

El critică faptul că legiuitorul permite ca fiecare consiliu local să stabilească criterii proprii de repartizare a locuinţelor de sprijin şi faptul că legea nu ia în calcul ipoteza modificării pe parcursul celor 5 ani de contract de închiriere a situaţiei economice a solicitanţilor ce ar putea determina fie modificarea chiriei stabilite la momentul încheierii contractului, fie chiar încetarea contractului.

"Or, în opinia noastră, stabilirea de criterii diferite pentru persoane care se află în aceeaşi situaţie juridică este de natură să genereze discriminare şi o practică neunitară. Şi în raport de sfera beneficiarilor unei locuinţe de sprijin, considerăm că se creează o discriminare vădită prin raportare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele ce pot beneficia de o locuinţă socială. Prin urmare, la o analiză comparativă a celor două categorii de locuinţe prevăzute de Legea nr. 114/1996, constatăm că legea transmisă la promulgare nu cuprinde dispoziţii referitoare la cuantumul veniturilor persoanei/familiei şi nici la efectele modificării acestui cuantum în timp, astfel că situaţia persoanelor îndreptăţite la o locuinţă socială apare mai grea decât a celor care au acces la locuinţele de sprijin", concluzionează Iohannis în cererea de reexaminare.

Despre chirie şi locuinţele de sprijin

Concret, proiectul de lege adoptat de Camera Deputaților prevede că persoanele evacuate sau care urmează să fie evacuate trebuie să se afle într-o situație care să nu le permită achiziționarea unei noi locuințe sau închirierea uneia în condițiile pieței.

În acest sens, chiria ce ar trebui plătită pentru a sta într-o locuință de sprijin ar fi de maximum 10% din venitul net lunar al familiei, calculat pentru ultimele 12 luni înainte de încheierea contractului de închiriere. Contractul, ce s-ar încheia cu primăria, ar avea o durată de cinci ani, cu posibilitate de prelungire.

„Contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți de consiliul local, pe o perioadă de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii pe baza declarației de venituri și a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale. Nivelul chiriei nu va depăși 10% din venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie”, este explicat în proiect.

Trebuie precizat că persoanele care urmau să stea cu chirie în locuințele de sprijin nu puteau să le subînchirieze sau să lase alte persoane în locul lor. De asemenea, acestea nu puteau să schimbe destinația locuințelor (adică să le transforme în magazine, de exemplu). În caz contrar, contractul de închiriere încheiat cu primăria ar fi fost reziliat, iar eventualele daune trebuiau plătite de chiriași. În afară de acest caz, contractul de închiriere putea fi reziliat la cererea chiriașului, cu notificarea prealabilă a intenției (cel puțin 60 de zile). În același timp, autoritățile locale puteau apela la varianta rezilierii dacă chiriașul:

- respectă clauzele contractului de închiriere;

- nu plătește chiria în 90 de zile de la comunicare;

- nu plătește întreținerea pentru o perioadă de 90 de zile (dacă este cazul);

- are un comportament ce nu permite conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței.

Inițiatorii proiectului de act normativ lămuresc, în expunerea de motive, că multe familii din țară se confruntă cu problema evacuării din propria locuință, rămânând efectiv pe drumuri. Acesta este motivul pentru care se dorește introducerea locuințelor de sprijin.

„În România, mii de familii se află în situația de a-și pierde apartamentele din cauză că nu au mai putut plăti ratele unui credit ipotecar. Fie că și-au pierdut locurile de muncă, au avut firme care au dat faliment sau au avut de suferit în urma creșterii cursului de schimb valutar, oamenii cer sprijinul autorităților locale în speranța că nu vor rămâne pe drumuri. (...) Aceste familii sunt într-o situație extrem de dificilă, întrucât rămân efectiv pe drumuri și nu primesc niciun fel de ajutor - locuință socială ori posibilitatea de obținere a unui alt credit ipotecar - în urma scoaterii locuințelor la licitație”, se mai arată în document.