Meşterii din Bârsana, mândri în ţara lor! Pun valoarea, frumuseţea, credinţa şi cultura noastră în covoare ţesute cu migală

Şi pentru meşterii populari ai Maramureşului e ziua noastră, a tuturor românilor, în fiecare zi.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Şi pentru meşterii populari ai Maramureşului e ziua noastră, a tuturor românilor, în fiecare zi. Pun valoarea, frumuseţea, credinţa şi cultura noastră în covoare ţesute cu migală, în "cămeşi" valoroase şi-n opinci, pe care românii le poartă în toate colţurile lumii.

I se spune scoarţă, păretar, lăicer, velinţă, lădar sau chilim. Scoarţa pe care Iuliana Frinc o ţine în mâini a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Ţesutul covoarelor din lână este unul dintre cele mai vechi meşteşuguri româneşti. În firele lor se împletesc simboluri şi motive româneşti care se transformă în mesageri ai Românei autentice. 

Culorile dau viaţă horei româneşti, călăreţilor, femeilor care torc, asociate, în permanenţă cu imaginea stilizată a bradului. În fiecare scoarţă pe care o ţese, Iuliana Frinc mai pune ceva: o bucată din sufletul ei. 

Iuliana Frinc, artist popular: "Am pornit la tesutul acestor scoarte, covoare maramuresene, cum le zicem noi, cu gandul de a lasa urmasilor mei, fiicei si baiatului si familiei lor, ceva din frumusetea si maretia femeii maramuresene. Sa nadajduim ca vom reusi sa facem pentru copiii nostri o tara frumoasa asa cum am primit de la stramosii nostri."

Pentru generaţiile viitoare munceşte şi Anuţa Bârsan. Coase cămeşi maramureşene de peste 35 de ani. 

De când începe prelucrarea cămeşii durează şi un an. Doar cusutul şi brodatul îi iau Anuţei trei luni. Aşa ajunge să le vândă străinilor care o caută la poartă cu 6.000 de le bucata. 

Când se gândeşte la România, lui Gheorghe Roman i se umplu ochii de lacrimi. E ultimul opincar din Bârsana. Când face opincile, gândul îi este la valorile pe care le avem. 

Cu anii, mâinile au început să-l asculte tot mai puţin. Dar nu renunţă la a pune tradiţia în care a crescut în încălţările care au păşit deja în toate colţurile lumii.

Primarul comunei Bârsana: "Aceşti oameni, pentru care avem un mare respect, care au încercat sa dea mai departe generaţiei tinere. Aceşti oameni trebuie susţinuţi."

În curând, porţile acestui centrul cultural de la Mănăstirea Bârsana se vor deschide pentru oricine va dori să înveţe să coase o cămeşă, să ţeasă o cergă sau să croiască o traistă, dar şi să picteze pe lemn sau pe sticlă, astfel încât valorile şi simbolurile maramureşene să meargă mai departe. Pentru Observator, Andreea Ţopan şi Traian Licsandru.