Parada de 1 Decembrie 2024 VIDEO. Ce sisteme moderne de armament au defilat în Capitală. Premieră: O dronă Bayraktar

Paradă militară de Ziua Naţională a României 2024. Ministerul Apărării a organizat duminică ceremonii militare şi religioase în majoritatea garnizoanelor din ţară. În Bucureşti, peste 2.500 de militari şi specialişti au participat la Parada Militară, iar ziua se va încheia cu retragerea cu torţe a militarilor Brigăzii 30 Gardă "Mihai Viteazul".

• Avionul prăbuşit în Kazahstan ar fi fost lovit de o rachetă rusească. Moscova: "E greşit să lansăm ipoteze înainte de finalizarea anchetei"

Parada Militară Națională începe duminică la ora 10.00 în Piața Arcul de Triumf din Capitală. Mii de militari și specialiști au participat la defilare, precum și 45 de aeronave. Alături de militarii români defilează și militari străini. 

Ministerul Apărării Naționale organizează duminică, 1 decembrie, în București, o serie de evenimente dedicate Zilei Naționale a României.

Astfel, începând cu ora 8.00, la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I va avea loc o ceremonie militară și religioasă de depuneri de coroane și jerbe de flori, în memoria eroilor români care și-au jertfit viața pe câmpurile de luptă pentru împlinirea idealurilor naționale.

"Bizonul", piesa de rezistență a Forelor Terestre Române

Într-un moment crucial pentru România, parada de 1 decembrie se anunţă a fi un spectacol total, cu multe premiere. Una dintre cele 18 drone Bayraktar va survola Arcul de Triumf, dacă vremea o va permite. Vedete sunt şi vehiculele 8 x 8 Pirahna 5 care se construiesc în România, dar şi sistemele Ghepard, considerate cele mai eficiente în doborârea dronelor de la distanţă mică.

Cel mai mare blindat din dotarea actuală a Forțelor Terestre Române este "TR 85 M1 Bizonul", dezvoltat la noi în țară pe baza unui model sovietic. Cântărește 50 de tone și poate atinge o viteză de 60 km/h si este dotat cu un tun de calibru 100mm. Bătaia maximă este de 14600 m. România va achiziționa tancuri americane Abramas, dar, până atunci, "Bizonul" rămâne piesa de rezistență a Forelor Terestre Române.

Şi mult mediatizatul sistem Patriot va trece prin faţa spectatorilor. Vor fi în prim-plan şi rachetele Hawk, şi lansatoarele de rachete LAROM. Ca în fiecare an, momentul cel mai aşteptat va fi parada aeriană.

Când începe parada de 1 decembrie în Bucureşti

Parada Militară Națională este programată să înceapă la ora 10.00, în Piața Arcul de Triumf.

La parada participă 2.500 de militari și specialiști din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Autoritatea Vamală Română, cu 190 de mijloace tehnice și 45 de aeronave.

Alături de militarii români vor defila și 240 de militari străini, în cadrul unor detașamente din Albania, Belgia, Republica Cehă, Croația, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Spania, SUA, Turcia și militari din țările aliate contributoare la structurile NATO de pe teritoriul României. Detașamentele străine cuprind 21 mijloace tehnice, inclusiv aeronave de luptă.

După încheierea ceremoniei oficiale, publicul prezent în Piața Arcul de Triumf va putea vizita standuri expoziționale cu tehnică militară, care vor fi amplasate în zonă până la ora 12.30.

Evenimentele din București se încheie cu retragerea cu torțe a militarilor Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”, începând cu ora 19.00, pe traseul Palatul Cercului Militar Național - Calea Victoriei, Bd. Regina Elisabeta, bd. Mihail Kogălniceanu, Splaiul Independenței, Bd. Eroilor Sanitari, str. prof.dr. Gheorghe Marinescu, Șos. Cotroceni, Bd. Iuliu Maniu, bd. Gl. Paul Teodorescu, Bd. Timișoara, sediul Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.

La bordul navelor maritime și fluviale se va ridica Marele Pavoaz

De asemenea, sărbătorirea celor 106 de ani de la Marea Unire a provinciilor românești într-un singur stat este onorată de militarii români prin ceremonii în garnizoanele din țară în care sunt dislocate mari unități și unități militare. Drapelul național va fi arborat în toate instituțiile militare din țară, iar la bordul navelor maritime și fluviale se va ridica Marele Pavoaz.

Ceremonie militară şi în Alba Iulia

În garnizoana Alba Iulia va avea loc o ceremonie militară cu trupe și tehnică de luptă în zona Bulevardului 1 Decembrie 1918, începând cu ora 14.00. La eveniment participă peste 1.000 de militari și specialiști din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Administrația Națională a Penitenciarelor, specialiști de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și Filiala Alba-Iulia a organizației Crucea Roșie Română.

Din dispozitivul de defilare vor face parte militari și tehnică de luptă din Belgia, Franța și Polonia, din cadrul structurilor aliate aparținând Brigăzii Multinaționale Sud-Est și Grupului de luptă al NATO dislocat în Cincu.

Care este traseul paradei militare de 1 decembrie în Capitală

Pe 1 decembrie, în Bucureşti, se organizează următoarele activităţi:

• între orele 06.00 - 11.00: ceremonie militară şi religioasă cu depunere de coroane şi jerbe de flori la Monumentul Ostaşului Necunoscut (Parcul Carol I);
• începând cu ora 10.00: Parada Militară Naţională în Piaţa Arcul de Triumf;
• începând cu ora 11.30: expoziţia tehnică militară în Piaţa Arcul de Triumf;
• între orele 19.00 - 22.00, solemnitatea retragerii cu torţe pe traseul Palatul Cercului Militar Naţional - Calea Victoriei - bulevardul Regina Elisabeta - bulevardul Mihail Kogălniceanu - Splaiul Independenţei - bulevardul Eroilor Sanitari - strada Profesor Doctor Gheorghe Marinescu - şoseaua Cotroceni - bulevardul Iuliu Maniu - bulevardul General Paul Teodorescu - bulevardul Timişoara - sediul Brigăzii 30 Gardă.

Evenimente organizate de 1 decembrie în Alba Iulia 

• 10.30 - Omagiu lui Avram Iancu, erou al națiunii române;
• 11.00 - Marea Adunare Națională - Primirea soliilor din Cetățile de Scaun;
• 12.00 - Te Deum (slujba de mulțumire/imn creștin), focuri de artificii de zi, la Catedrala Încoronării;
• 14.00 - defilare militară dedicată Zilei Naționale a României;
• 17.30 - Retragerea cu torțe
• De la ora 18.30 - spectacol folcloric;
• 20.30 - Spectacol de artificii

Restricții de circulație în București de 1 decembrie

Potrivit unui comunicat al Brigăzii Rutiere, în vederea asigurării unui trafic rutier fluent şi în condiţii de siguranţă, pentru efectuarea repetiţiei şi a ceremoniei oficiale, traficul rutier va fi restricţionat în perioada 27 noiembrie - 1 decembrie pe mai multe artere din Capitală.

Va fi restricţionat temporar traficul rutier astfel:

• Pe bulevardul Regele Mihai I şi pe şoseaua Kiseleff, pe tronsonul de drum Piaţa Presei Libere - Piaţa Arcul de Triumf - Piaţa Victoriei în perioada 25 - 27 noiembrie în intervalul 10,00 - 17,00, pentru instalarea elementelor componente ale sistemului de sonorizare.
• În perioada 29 noiembrie, ora 10.00 - 1 decembrie, ora 18,00, va fi restricţionat traficul rutier în Piaţa Arcul de Triumf, pe banda I de circulaţie, între strada Al. Constantinescu şi bulevardul Mareşal Al. Averescu.
• Va fi restricţionată parcarea/staţionarea voluntară în supralărgirea şoselei Pavel D. Kiseleff (rond Kiseleff) din dreptul Monumentului Infanteriei, precum şi pe strada Docenţilor.
• Va fi restricţionată parcarea pe Aleea Pescăruş (între Intrarea Pescăruş şi Restaurantul Pescăruş) şi vor fi eliberate parcările din zona de desfăşurare a antrenamentelor generale şi Paradei Militare.
• În ziua de 1 decembrie, în intervalul orar 19.00 - 22.00, se execută retragerea cu torţe pe prima bandă de circulaţie pe: traseul Palatul Cercului Militar Naţional - Calea Victoriei - bulevardul Regina Elisabeta - bulevardul Mihail Kogălniceanu - Splaiul Independenţei - bulevardul Eroilor Sanitari - strada Profesor Doctor Gheorghe Marinescu - şoseaua Cotroceni - bulevardul Iuliu Maniu - bulevardul General Paul Teodorescu - bulevardul Timişoara - sediul Brigăzii 30 Gardă.

Ce s-a întâmplat la 1 decembrie 1918 

Ziua Naţională a României este sărbătorită, în fiecare an, la 1 Decembrie, dată la care în anul 1918 Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat rezoluţia Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

În 1990, Parlamentul României a hotărât prin Legea nr. 10 din 31 iulie proclamarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990.

Între anii 1866-1947, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită la data de 10 Mai, dată care are o triplă semnificaţie. La 10 mai 1866, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen sosea la Bucureşti şi depunea, în faţa Parlamentului, jurământul de credinţă, fiind proclamat Domnitor al României, sub numele de Carol I. La aceeaşi dată, în 1877, Carol I promulga Legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă, în urma proclamării Independenţei de Stat a României care avusese loc la 9 mai 1877, în cadrul sesiunii extraordinare a Adunării Deputaţilor. La 10 mai 1881, era proclamat Regatul României.

După abdicarea, în urma presiunilor regimului comunist, la 30 decembrie 1947 şi plecarea din ţară, în ianuarie 1948, a regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), Ziua Naţională a României a fost sărbătorită între 1948 şi 1989 la data de 23 august. La această dată, în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România ieşea din alianţa cu Puterile Axei (Germania, Italia şi Japonia), declara încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaţilor (Franţa, URSS, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii) şi declara război Germaniei naziste şi Ungariei horthyste.

La 1 Decembrie 1990, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită atât la Alba Iulia, unde la ceremoniile organizate au participat numeroase oficialităţi române, cât şi la Arcul de Triumf din Bucureşti unde a fost organizată parada militară. Începând din 1990, în Bucureşti şi în alte oraşe din întreaga ţară se desfăşoară parade militare şi sunt organizate numeroase ceremonii ce cuprind depuneri de coroane, dar şi manifestări culturale.

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România a încheiat procesul de făurire a statului naţional unitar român, proces început la 24 ianuarie 1859, prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), continuat prin unirea Dobrogei la 14 noiembrie 1878, după încheierea Războiului ruso-româno-turc de la 1877-1878, care a marcat cucerirea pe câmpul de luptă a independenţei de stat a României, în timpul domniei lui Carol I (domnitor 1866-1881; rege 1881-1914), a Basarabiei în 27 martie 1918 şi a Bucovinei în 28 noiembrie 1918, sub regele Ferdinand (1914-1927).

În Transilvania, mişcarea naţională română era cea mai puternică din toate teritoriile locuite de români şi aflate sub stăpânire străină, arată istoricul Florin Constantiniu în lucrarea sa "O istorie sinceră a poporului român" (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002).

La 17/30 aprilie 1918, numeroase personalităţi ale intelectualităţii româneşti, în frunte cu Traian Vuia, aflate în emigraţie la Paris, au hotărât întemeierea Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina. Înfiinţat la Paris sub preşedinţia lui Traian Vuia, şi ulterior a dr. Ioan Cantacuzino, acesta a desfăşurat o intensă activitate pentru unirea teritoriilor româneşti din Austro-Ungaria cu România, se arată în volumul ''Politica externă a României. Dicţionar cronologic'' (Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986). Scopul Comitetului era acela de a întreprinde o campanie de informare pe lângă guvernele statelor occidentale asupra cerinţelor legitime ale românilor de a se elibera de sub dominaţia Austro-Ungariei.

''Printre cei dintâi care, pe lângă declaraţiile făcute de elementele din emigraţie, şi-au afirmat în mod public, oficial, hotărârea de a dispune singuri de soarta lor, au fost românii din Transilvania'', se arată în lucrarea ''O zi din istoria Transilvaniei'', autor Vasile Netea (Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 1990).

''Partidul Naţional Român, al cărui Comitet Executiv îşi afirmase încă de la 12 octombrie intenţia de a asigura românilor transilvăneni statutul unei ''naţiuni libere'' şi de a-şi asuma conducerea Transilvaniei, ca organ de putere, a învestit pe Alexandru Vaida-Voevod să prezinte în parlamentul de la Budapesta poziţia partidului şi a constituit o delegaţie permanentă - o adevărată conducere operativă - alcătuită din Iuliu Maniu, Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Theodor Mihali, Al. Vaida-Voevod şi Aurel Vlad'', arată istoricul Florin Constantiniu ("O istorie sinceră a poporului român", Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002). La 18 octombrie, într-o cuvântare ţinută în atmosfera tensionată a parlamentului ungar, Al. Vaida-Voevod a rostit cuvintele: ''Naţiunea română aşteaptă şi pretinde, după multe suferinţe de veacuri, afirmarea şi valorizarea drepturilor ei nestrămutate şi inalienabile la deplină viaţă naţională''. Era întâia afirmare oficială a dreptului românilor la autodeterminare, în concordanţă cu principiul inclus de preşedintele Wilson în cele 14 puncte ale sale, destinate a deveni fundamentul păcii ce urma a fi încheiată. (Florin Constantiniu, "O istorie sinceră a poporului român")

La iniţiativa fruntaşului socialist Ion Flueraş, s-a constituit la 31 octombrie 1918, pe baze paritare - şase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi şase ai Partidului Social-Democrat - Consiliul Naţional Român Central, organism destinat să coordoneze eforturile celor două partide în conducerea luptei naţionale. Câteva zile după crearea lui la Budapesta, Consiliul şi-a mutat sediul la Arad şi a dat publicităţii un manifest în care, după ce denunţa politica de oprimare şi deznaţionalizare dusă de guvernul ungar, declara: ''Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania nu urmăreşte să stăpânească asupra altor neamuri. Lipsită cu desăvârşire de orice clasă stăpânitoare istorică, naţiunea română, prin fiinţa ei însăşi, este întruparea democraţiei celei mai desăvârşite. Pe teritoriul său strămoşesc, naţiunea română este gata a asigura fiecărui popor libertatea naţională, şi organizarea sa în stat liber şi independent o va întocmi pe temeiurile democraţiei, care va asigura tuturor indivizilor aflători pe teritoriul său egalitatea condiţiunilor de viaţă, unicul mijloc al desăvârşirii omeneşti''. (Florin Constantiniu, "O istorie sinceră a poporului român")

La 7/20 noiembrie 1918, pentru a proceda în conformitate cu voinţa întregului popor român, Consiliul Naţional a hotărât convocarea la Alba Iulia, la data de 18 noiembrie/1 decembrie a unei adunări în care să fie reprezentate toate circumscripţiile electorale de pe teritoriile Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului existente la alegerile din 1910 (130 la număr), toate păturile sociale, toate instituţiile bisericeşti, şcolare, culturale şi economice, reuniunile de femei, reuniunile învăţătoreşti, reuniunile de meseriaşi, gărzile naţionale, organizaţiile muncitoreşti, asociaţiile studenţeşti.

Ceea ce a determinat pe convocatori să aleagă ca loc de adunare oraşul Alba Iulia era îndelungata existenţă şi marea importanţă istorică a acestuia. Pentru români ea simboliza triumful din 1599 al lui Mihai Viteazul, primul realizator al unirii celor trei provincii istorice româneşti, se arată în lucrarea ''O zi din istoria Transilvaniei'', autor Vasile Netea (Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 1990). Convocarea adunării de la Alba Iulia a fost întâmpinată pretutindeni cu o nemărginită însufleţire.

''Convocarea, redactată - ca şi comunicatele şi manifestele anterioare - de Vasile Goldiş, directorul ziarului ''Românul'', era semnată de Ştefan Cicio-Pop, în calitate de preşedinte al Marelui Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania şi de Gheorghe Crişan, ca secretar'', aminteşte istoricul Vasile Netea în lucrarea sa ''Conştiinţa originii comune şi a unităţii naţionale în istoria poporului român'' (Editura Albatros, 1980). Cu două zile înainte de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, potrivit relatărilor ziarului ''Alba-Iulia'', au fost primiţi aici primii reprezentanţi ai Consiliului Naţional - Ştefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu - care aveau misiunea de a definitiva programul şi modalităţile de desfăşurare a adunării, se menţionează în lucrarea amintită.

La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, pe lângă cei 680 de delegaţi aleşi în cele 130 de circumscripţii electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi Sătmarului, în sala Casinei din Alba Iulia, se aflau şi reprezentanţi ai diferitelor instituţii şi organizaţii politice, culturale, profesionale, de învăţământ, religioase, militare, de femei, de sindicat, delegaţi ai Partidului Social Democrat Român, gărzilor naţionale şi ai societăţilor studenţeşti, în total 1.228 de delegaţi. Alţi participanţi "peste 100.000 de ţărani, muncitori şi orăşeni veniţi din toate părţile unde se vorbea româneşte, de la Iza maramureşeană până la Dunărea bănăţeană, din ţara Bârsei până la Crişuri" erau adunaţi pe Câmpul lui Horea, aşteptând Rezoluţia Adunării, arată lucrările "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, 2003) şi "Scurtă istorie a românilor" (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, 1977).

În primul articol al Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale, ce decreta unirea tuturor românilor într-un singur stat, se arăta: "I. Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre." ("Unirea Transilvaniei cu România 1918", Editura Politică, 1978).

Adunarea Naţională a procedat, apoi, la alegerea unei Adunări legislative numită Marele Sfat Naţional, compus din 250 de membri, dintre care 200 să fie aleşi de Adunare imediat, iar restul de 50 să fie cooptaţi de către însuşi Marele Sfat Naţional; acesta la rându-i numea guvernul provizoriu, Consiliul Dirigent.

Cei peste 100.000 de participanţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au aprobat cu aclamaţii entuziaste hotărârea de unire necondiţionată şi pentru totdeauna a Transilvaniei cu România. Rezoluţia votată a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare.

În aceeaşi zi, regele Ferdinand şi regina Maria intrau în Bucureşti, după doi ani petrecuţi în refugiu la Iaşi, oraşul redevenind capitala României întregite.

Academia Română, care - se sublinia în telegrama adresată Consiliului Dirigent format la Alba Iulia - reprezenta ''de la întemeierea ei unitatea culturală a românilor de pretutindeni'', tramsmitea un salut frăţesc înfăptuitorilor Unirii. Prin actul lor, se preciza în telegramă, ei realizaseră ''gândul statornic al neamului''.(''Aspecte ale luptei pentru unitate naţională'', Ed. Junimea, Iaşi, 1983). Printre semnatari se numărau preşedintele Academiei, savantul Petru Poni, Iacob Negruzzi, Simion Mehedinţi, Gr.Antipa, D. Onciul, dr. Victor Babeş, Al. Lapedatu, Vasile Pârvan, I. Bianu, I. Bogdan ş.a.

Regele Ferdinand a emis la 11/24 decembrie 1918 Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu România şi Decretul-lege de organizare provizorie a Transilvaniei. În Decretul regal din 11 decembrie 1918 cu privire la hotărârea Adunării Naţionale din Alba Iulia se arăta: ''Luând act de hotărârea unanimă a Adunării Naţionale din Alba-Iulia, am decretat şi decretăm: Art.1. Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale din Alba-Iulia de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 sunt şi rămân deapururea unite cu Regatul României'', conform volumului ''Documente privind istoria României între anii 1918-1944'', coordonator Ioan Scurtu (Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995).

La 29 decembrie 1920, Parlamentul a votat legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România.

În primăvara anului 1919, regele Ferdinand şi regina Maria au întreprins, pentru prima dată, un lung turneu în Transilvania. Însoţiţi de Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent şi de alte oficialităţi, ei s-au oprit la Braşov, Făgăraş, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Ţebea, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistriţa, Careii Mari, Baia Mare, Oradea, bucurându-se de o primire călduroasă, se arată în volumul "Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) Ferdinand I" (Editura Enciclopedică, 2004).

La 15 octombrie 1922, la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, oraşul Marii Uniri, Ferdinand I a fost încoronat rege al tuturor românilor, alături de regina Maria.