Polițistul anului, după 20 de ani la Omoruri
“Passaris nu a avut niciodată o latură umană. El a fost un criminal înnăscut.” Este chiar mărturisirea temutului asasin făcută în fața celui care l-a anchetat in 2001. Pe-atunci locotenent, acum comisar șef și Polițistul Anului, Florian Eniță venise de 2 ani la Serviciul Omoruri.
De Carmina Pricopie la 25.03.2019, 23:04“Passaris nu a avut niciodată o latură umană. El a fost un criminal înnăscut.” Este chiar mărturisirea temutului asasin făcută în fața celui care l-a anchetat in 2001. Pe-atunci locotenent, acum comisar șef și Polițistul Anului, Florian Eniță venise de 2 ani la Serviciul Omoruri din Poliția Capitalei. Era polițist de 4 ani.
Era la începutul carierei și era față în față cu cel mai de temut asasin de după 1989. Întâlnirea cu “Fiara din Balcani” a fost pentru el mai tare ca orice curs la care fusese la Academia de Poliție.
”Passaris, un criminal înnăscut”
Era, pentru unul ca el, la început de drum, un privilegiu să-l poată audia pe Passaris. Iar cei „bătrâni” l-au lăsat să-i ia mărturia grecului pentru că el, deși era cel mai tânăr, era cel mai calm dintre toți. Iar Passaris era un pachet cu pulbere.
“După o discuție cu Passaris, omul a început să se enerveze și ne-a înjurat în limba engleză. Și pe mine și pe colegi”, își amintește comisarul șef.
Passaris era în lanțuri. Era legat și la mâini și la picioare. Era permanent păzit cu mascați înarmați și așa era mereu adus la audieri. Scuipa și înjura. Îi înjura pe toți de toate. El în engleză, iar ei, printre dinți, în română. Eniță era calm și stăteau ei doi, el și Passaris, la aceeași masă 5-6 ore pe zi, săptămâni întregi.
“Passaris nu a avut niciodată o latură umană. El a fost un criminal înnăscut. Așa a declarat el. Am stat de vorbă cu Passaris. În engleză. Nu știa altă limbă. Omul era determinat să facă astfel de fapte. Era determinat să ucidă. Nu-l interesa pe cine ucide. El voia doar să ucidă. Atât! Era singurul lucru pe care îl avea el în cap”, povestește Eniță.
Probele erau evidente și l-au trimis pe Passaris după gratii pentru restul vieții.
Misiunea de la Colectiv
Dar nimic nu e ca tragedia de la Colectiv. Mirosul de carne arsă și lacrimile părinților, care nu se șterg nici acum, o sa-i aducă mereu aminte de cea mai mare nenorocire de după Revoluție.
“N-a trebuit să mă anunțe cineva să plec de acasă. Am plecat singur. M-am dus acolo. Era haos. Am intrat în curtea de la Pionierul. După ce au fost duși toți răniții la spitale, am intrat în club. Ceea ce m-a impresionat a fost imaginea cu cele 26 de cadavre, aliniate de o parte și de alta. Nu moarte în sine m-a speriat atunci, ci vârsta pe care o aveau cei morți. Erau foarte tineri. Foarte tineri. Și acest lucru m-a impresionat. Am fost obligat chiar să le fac o examinare și a trebuit să pun mâna pe fiecare în parte. N-aș putea să uit vreodată acea imagine”, își amintește Eniță.
”Telefoanele au sunat câteva zile”
El a fost și ofițerul desemnat să conducă activitatea de cercetare la fața locului la Colectiv.
“La început a fost foarte greu. Erau bucăți de piele, de scalp, foarte multe obiecte. Mai văzusem. Îmi venea foarte greu să văd cum sună telefoanele. Aș fi răspuns. Dar ce să zic?! Iar telefoanele au încetat să mai sune după câteva zile. Unele au rămas fără baterie, altele au continuat să sune în saci, după ce le-am dus cu toate probele la sediu”, ne povestește ofițerul de la Omoruri.
Are doi copii acasă. Adolescenți. Și de fiecare data când s-a deschis clubul Colectiv pentru cercetare se gândea că ai lui ar fi putut fi acolo. Atunci sau altădată. 3 luni, zi de zi aproape, a semnat procesul verbal de deschidere a clubului, 3 luni, aproape zi de zi, a privit aceeași scenă, dar din alt unghi. Este singurul ofițer din Poliția Română care a fost prezent de fiecare dată, ori de câte ori s-a deschis clubul Colectiv.
Comisarul șef Florian Eniță este polițistul anului 2018. Și, poate că acest premiu este pentru tot ce-a făcut în 22 de ani de poliție. Și nu-i o Poliție ca-n filmele americane. Nu-i ca-n CSI și nu se compară amprentele pe telefoane de ultimă generație. Însă găsirea criminalului e singura alinare pentru rudele celor uciși.
”Un criminal îmi mulțumea”
În general, rudele sunt cele care le mulțumesc polițiștilor după rezolvarea cazurilor. Eniță s-a pomenit însă cu mulțumiri de la un asasin.
“M-am întâlnit cu el după mulți, foarte mulți ani într-un supermarket. A venit direct la mine. Nu știam de unde să-l iau, nu l-am recunoscut. Știam însă că l-am cunoscut la serviciu. Avea legătură cu serviciul meu. Putea fi orice: victimă, o rudă a unei victime, un martor... Nu mi-a trecut o secundă prin minte că ar putea fi chiar un criminal. Era unul dintre cei pe care în urmă cu 15 ani îi băgasem jos. Dar nu-mi aminteam. Iar omul îmi mulțumea. Și mi-am dat seama că e autorul unui omor în clipa în care mi-a spus că dacă nu-mi asculta sfaturile, acum ar fi fost la pușcărie. Un criminal îmi mulțumea. Chiar mi-a povestit că vrea să se angajeze, să-și facă o familie. Mi-au trebuit vreo 15-20 de minute să-mi amintesc cu cine stătusem de vorbă. Era un individ care omorâse un om al străzii”, povestește polițistul.
Era unul dintre cei care conștientizaseră fapta. Voia să se îndrepte, pentru că făcuse o crimă la nervi.
Oamenii ucid la furie și cei mai mulți dintre ei regretă. Puțini sunt însă cei ca Passaris care se nasc, așa cum spune Eniță, ca să ucidă.
“Un tânăr își strangulează bunica. Nu reușește să o ucidă. În cele din urmă o aruncă într-o hazna dezafectată din curte, unde a fost găsită ulterior. La autopsie s-a constatat că bătrâna era în viață atunci când fusese băgată în hazna. După ce l-am prins pe autor, acolo am descoperit și o latură umană. Mi-a mărturisit de ce a ucis-o: pentru că bunica nu l-a ajutat cu bani ca să-l salveze pe tatăl său care avea cancer pulmonar”, ne-a declarat Polițistul Anului, comisarul șef Florian Eniță.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Stiri Sportive Citește și