Recompensă substanţială pentru găsirea lui Patrocle, căţelul dispărut în Bucureşti. "Trăiesc un coșmar. Dacă nu mai mor acum, nu mai mor niciodată"

"Devin eu irascibilă din cauza situației sau chiar asta e viața aici si, asta e, cu adevărat, Bucureștiul? “Orașul, ce oraș, aveti de gând sa spuneti orașul sau de fapt n-ati pierdut câinele dar vreți like-uri?” București, ‘tălStalin de oraș, București! Scrie in toate postările, poate fix in ultimele in care anunt ce mai știm despre el nu am mai scris, deja știu toți ca despre jungla din Bucuresti e vorba.

Dacă pot sa fac 100 de postari cu el in 3 zile doar ca sa țin la curent pe toată lumea despre el, puteți si sa citiți 2-3 postari, nu? Va blocați la una si va isterizati. La o postare, o doamna a lăsat 4 comentarii cu aceeași întrebare: orașul?

S-a dus la alta postare, 3 comentarii: ce oraș? Dar a trecut pe lângă cele in care eram etichetata si unde oamenii scriau mare BUCUREȘTI.

Scriu zona: Mega Image Cernauti - Hercesa. “Ce zona, aloooo, zona”

La poza cu afișul pus pe stâlp: “Puneți afișe cu el”

Am lăsat tricoul stăpânului, ca sa simta mirosul. “Lăsați ceva sa simta mirosul”

Am scris sa a fost văzut la mașina si ca Teo, stăpânul lui, a rămas la mașina. “Sa rămână cineva la mașina”

Am sunat la ASPA, duminica nu au luat câini, dar sa revenim azi, marți, cu un apel pentru a afla ce câini au capturat luni. “V-ati gândit sa sunați la ASPA?”

Am început căutările cu cei 4 câini ai nostri. “Oare nu puteți duce si câinii vostri sa-l caute?”

S-a pierdut cu hamul si lesa pe el. “Pai dacă sunteți prosti si plimbați câinii fără ham si lesa”

E ora 05:30, îl căutam. “Ieșiți dimineața sa-l cautati”

E ora 23:45, îl căutam. “Noaptea, noaptea aveți șanse sa-l gasiti, pe la miezul nopții, nu acum”

Scriu ca a fost văzut aseară. “Sigur l-a furat cineva si nu-l mai da inapoi”

S-a pierdut duminica, 17 martie, 12:30. “L-am văzut sâmbătă la un cerșetor in Vitan, mergeți acolo”

Nu sunt din București, e cel mai urat oraș din lume ( pentru mine, strict părerea mea, nu dati cu pietre si cu roșii ) si ultimul in care mi-as fi dorit sa fiu. Despre oameni nu scriu nimic, fiind oarecum salvați de ceilalți rari si faini pe care i-am cunoscut, dar in mare parte, nu pot nici sa-i înțeleg si n-am cum sa accept ca sunt tot oameni. Nu le putem spune altfel, fiinte care umbla, nu știu, dar oameni?

Dacă ar fi 100.000€ pe jos in București, in loc sa ii iau si sa ma stabilesc aici, ii las acolo, fug si aleg sa plătesc chirie in Cluj. E peste capacitatea mea de a înțelege. Ne-am găsit duba mânjită cu caca de câine. Pe oglinzi. Primul care este un om de c*cat e fix ăla care a murdărit duba. Prima data te-ai mânjit tu, apoi mașina.

De ce? Ca urcam si coboram cu câte 4 câini din ea? Ca are numere de Sălaj? Nu pot sa-mi imaginez motivul pentru care eu sau alt om, ne-am apleca sa luam un c*cat sa sa-l întindem pe o mașina. Sunt redusă mintal, nu știu cum, habar n-am.

Florăresele, majoritatea, ( am scris majoritatea, nu ma răstigniți ) ființe umblătoare si alea. Ne văd ca lipim afișe. “Ce ce, ce e acolo?”

S-a pierdut un câine. “Eee, mare belea cu câinele, ce sa spun, va plictisiți”

Si nu le zic nimic, din bun simt si ca ma aflu aici pentru alt scop. Se distribuie postarea într-un grup “ești din sectorul 2 dacă”

Comentariu: faceți-va grup pentru potăile voastre ca pe noi ne deranjează, ducem o viața grea si voua va arde de găsit câini”. Deci in grupul ăla postați borduri peste borduri, da? Si aia de la semafor ce-s frați cu toți, “fratele meu” “fratele meu” peste tot.

Dacă scriu Mega Image Cernauti sau Str Pescărușului, Papagalului si ce străzi mai sunt, înseamnă ca asta mi s-a spus, strada aia scria ca este si atât. Degeaba ma certați ca nu știu unde e intersecția cu Stalin. Păcat de oamenii faini si de bucureștenii aia care, obligati săracii, accepta ca l-au pierdut si îl conduc “fratele meu” si florăresele de la semafoare", a scris Alexandra pe Facebook.