Scenele GROAZEI, Bucureşti: Mormane de moloz, trupuri moarte împrăştiate peste tot, panică generală
Se împlinesc 38 de ani de la seismul care avea să rămână în istorie drept o pagină neagră. 35.000 de locuinţe au fost distruse, mii de oameni şi-au pierdut viaţa, iar alte zeci de mii au fost rănite, în urma cutremurului de 7,2 grade
De Redactia Observator la 04.03.2015, 09:38
Se împlinesc 38 de ani de la seismul care avea să rămână în istorie drept o pagină neagră. 35.000 de locuinţe au fost distruse, mii de oameni şi-au pierdut viaţa, iar alte zeci de mii au fost rănite, în urma cutremurului de 7,2 grade
Ora 21:00, vineri! O seară obişnuită în România.
Ora 21:02: Panica se instalează, iar oamenii aleargă disperaţi să scape de furia naturii.
55 de secunde înfiorătoare
Aproape un minut, un minut de groază. Atât a durat cutremurul din 4 martie 1977 care a înfiorat întreaga ţară. Bilanţ: 1.578 de morţi, 11.300 de răniţi, 35.000 de locuinţe distruse. Unul dintre cele mai afectat oraşe a fost Bucureştiului, unde panica a fost cuvântul de ordine în timpul seismului devastator.
Geamurile blocurilor au început să se spargă, pereţii au început să cadă rând pe rând şi cei mai mulţi oameni povestesc că înainte că blocurile să pocnească din fiecare încheietură, un zgomot puternic a spart liniştea adusă de primăvară şi de lăsarea serii.
Printre cei care au murit pe 4 martie 1977 au fost Toma Caragiu, unul dintre cei mai mari actori ai scenei româneşti, care în acea seară fatidică ieşise pe scara blocului ca să îşi conducă un bun prieten, pe regizorul de televiziune Alexandru Bocăneţ. Ambii au fost prinşi şi ucişi sub dărâmături, la fel ca şi cântăreaţa de muzică uşoară Doina Badea, supranumită Edith Piaf a României.
Centrul Bucureştiului, punctul zero al pagubelor
Imediat după ce cutremurul s-a încheiat oamenii au ieşit în centrul Bucureştiului să vadă ce a lăsat seismul în urmă. Peisajul a fost unul înfiorător, după cum îşi amintesc cei care au trecut pe acolo.
„Erau dărâmături peste dărâmături, oameni morţi, oameni care plângeau, unii strigau după ajutor. A fost, fără doar şi poate, cea mai traumatizantă experienţă prin care am trecut. Şi acum, după atâţia ani, mă sperie cumplit gândul că un alt cutremur ar putea să lovească Bucureştiul. Să ne ferească Dumnezeu de aşa ceva“, povesteşte doamna Lenuţa, o bucureşteancă în vârstă de 79 de ani.
Însă, Capitală a fost rapid revigorată cu ajutorul echipajelor de intervenţie trimise de Ceauşescu. În locul clădirilor căzute au fost amenajate spaţii verzi, pentru că „dictatorul a dat ordin ca faţa Capitalei să redevină repede ce era înainte de marele cutremur“.
Citeşte şi Vineri, 4 martie 1977: 38 de ani fără Doina Badea
În Bucureşti, au căzut 32 de blocuri şi clădiri mari, în timp ce alte peste 130 au fost grav avariate. Mormane impresionante de moloz au luat locul unor construcţii, iar ruinele se întindeau pe străzi întregi din Bucureşti.
ISTORIA SE REPETA:
Seismul din 1977 face parte din seria marilor cutremure vrâncene de magnitudini peste 7,0 grade pe Richetr, evenimente cu caracter catastrofal care au urmări distrugătoare pe arii foarte largi din Muntenia şi Moldova. Astfel de cutremure, cu originea în regiunea epicentrală Vrancea, s-au produs în 1471, 1516, 1590, 1620, 1681, 1738, 1802, 1838, 1940 şi 1977.
Cel mai puternic eveniment din această serie a fost "Cutremurul cel Mare" produs în Vrancea la 26 octombrie 1802, eveniment creditat cu o magnitudine MGR de 7,7. Seismul major care a urmat acestuia, produs la 23 ianuarie 1838, a fost comparabil, prin amploarea efectelor, cu cel din 1977, fiind creditat, de asemenea, cu o magnitudine MGR de 7,3.
CITEŞTE ŞI: CUTREMUR '77: EL este cel care a supravieţuit 11 zile sub RUINELE provocate de seism!
