Sf. Teodosie cel Mare, sărbătoare cu cruce neagră pe 11 ianuarie 2024. Cine a fost el
Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 11 ianuarie. Sfântul Teodosie cel Mare s-a născut în Capadocia, spre sfârşitul secolului al V-lea d.H., şi a trăit în Palestina. Sfătuit de Sfântul Simeon Stâlpnicul, el a îmbrăţişat viaţa cea de obşte.
De Redactia Observator la 11.01.2024, 08:28
Sfântul Teodosie s-a născut într-un sat din Capadocia, în secolul al V-lea, într-o familie creştină. A primit o bună educaţie şi atunci când a ajuns la înţelepciunea cea desăvârşită, "învăţând dumnezeiasca Scriptură bine, i s-a poruncit ca să citească din sfintele cărţi în biserică, către popor; pentru că era dulce grăitor şi iscusit cititor, ca nimeni altul", scrie Agerpres.
Cine a fost Cuviosul Teodosie cel Mare, sărbătorit pe 11 ianuarie
Încredinţându-se lui Dumnezeu, tânărul Teodosie şi-a părăsit familia în timpul împăratului Marcian (450-457) şi s-a decis să meargă la Ierusalim. În drum spre Ierusalim a trecut prin Antiohia, unde l-a întâlnit pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, care, deşi nu l-a văzut niciodată, l-a chemat pe nume şi îmbrăţişându-l i-a prorocit că are să fie multora povăţuitor spre mântuire.
Ajuns la Ierusalim, a intrat într-o mănăstire unde trăia în mare asceză, pentru a se putea apropia de Dumnezeu. "O asemenea dragoste avea în osteneli şi nevoinţe, încât nu va putea nimeni să o spună cu amănuntul. Rugăciunea lui era neîncetată, privegherea de toată noaptea, lacrimile din ochi totdeauna curgeau ca din nişte izvoare; apoi ţinea postul fără măsură, pentru că 30 de ani n-a gustat nici pâine, ci mânca numai fructe de finic, sau linte, sau ierburi şi rădăcini de pustie, şi de acelea foarte puţine, numai să nu moară de foame. Când nu se găsea acea hrană prin pustie, hrana lui erau sâmburi de curmale, muiaţi în apă; iar sufletul neîncetat îşi hrănea cu cuvântul lui Dumnezeu, săturându-l cu dumnezeiasca râvnă dinăuntru".
În timp s-a retras într-o peşteră apropiată de Betleem, aici, precum se povesteşte de cei vechi, s-au odihnit de cale şi au dormit acei trei magi, care au mers la Hristos, în Betleem, cu daruri, şi s-au întors pe altă cale la ţara lor. Deci, în acea peşteră s-a mutat Cuviosul Teodosie.
Sfântul Teodosie a fost urmat treptat de numeroşi ucenici. Datorită faptului că numărul celor care au venit să-şi închine viaţa lui Hristos, lăsându-se povăţuiţi de Sfântul Teodosie, a crescut peste măsură, în anul 465, acesta a întemeiat o mare mănăstire cenobitică (monahismul cenobitic, de chinovie sau de obşte, este o tradiţie monahală caracterizată prin viaţa în comun a călugărilor) între Mar Saba şi Betleem.
Rigurozitatea normelor de convieţuire în mănăstire precum şi priceperea cu care erau toate organizate au justificat numele ce i s-a dat Sfântului Teodosie: "începătorul vieţii călugăreşti de obşte". A murit în jurul anului 529, la vârsta de 105 ani.
Tradiţii în ziua de 11 ianuarie
Sfântul Teodosie este cunoscut şi ca făcător de minuni. Potrivit legendei, Dascălul Pustiei a binecuvântat o femeie ai cărei copii nu mai trăiau, apoi a mers în câmp şi a alungat lăcustele şi omizile care aduceau foamete şi sărăcie oamenilor.
Femeile însărcinate îl cinstescpe Sfântul Teodosie cel Mare pentru a avea naştere uşoară. Crescătorii de animale se roagă Sfântului Teodosie cel Mare pentru ”prăsirea” acestora.
Prin unele zone, Sfântul Teodosie cel Mare era cunoscut ca sfântul ce apără de vise rele şi năluciri, de lingoare, de opăreli şi arsuri și de accidente, în general, potrivit Mesagerul de Neamţ.
