Sute de oameni au plâns în timp ce îl conduceau pe ultimul drum pe Ionuţ, preotul care a murit la doar 39 de ani într-un cumplit accident
Ionuț Miorcăneanu, preotul de 39 de ani, care a murit într-un cumplit accident rutier, a fost condus pe ultimul drum de sute de oameni, dar şi de un sobor de 60 de preoţi, în frunte cu ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, miercuri.
De Monica Palade la 01.10.2021, 17:15Au curs lacrimi pe obrajii celor prezenţi, la dispariţia omului care le aducea alinarea prin cuvântului Domnului. Părintele Ionuț Miorcăneanu şi-a găsit sfârşitul duminică, după ce mașina în care se afla s-a izbit de un cap de pod.
Accidentul a avut loc pe drumul județean DJ 282 care face legătura între localitățile Hănești și Vlăsinești. Într-o curbă ușoară la dreapta, bărbatul a pierdut controlul asupra direcției de mers, a intrat pe contrasens și a lovit un cap de pod.
Şoferul a suferit răni grave, iar medicii sosiţi la faţa locului au încercat în zadar să îl resusciteze. Pentru bărbatul de 39 de ani nu s-a mai putut face nimic. În urma sa au rămas cinci copii orfani de tată.
Azi nu e ieri, nici azi nu-i mâine,/În ploi de vară crește gerul/Din timp, cu lut, mă-mbracă eul/Mă naște viața, mă-nghite cerul
- "Mă naște viața, mă-nghite cerul". Doliu uriaş într-o comună din Botoşani, după ce preotul a murit într-un...
- Cristi, un poliţist din Craiova, plâns de colegi după ce s-a stins din viaţă la 44 de ani. O fetiţă îl...
- Un preot italian, arestat pentru trafic de droguri, ar fi organizat petreceri deocheate fără să zică că este...
Vestea morţii sale a căzut ca un trăsnet printre credincioşi, care îi plâng moartea fulgerătoare. Cei mai mulţi i-au distribuit una dintre poeziile scrise chiar de el pe reţelele de socializare. Poemul se numește ”Ieri”:
Am vrut să bat în porți de stele
Să urlu-n lună, să-i dau foc
Dar rătăceam ca-ntr-o clepsidră -
Nisipul umed stă în loc.
Am vrut să prind în lanțuri veri
Să-nghit prin ceară lumânări
Dar mă certau crinii din curte,
Roși trandafiri rosteau ocări.
Aveam și aripi de lumină
Și ochii mari de infinit
Gustând din păpădie vântul
Mânjeam bătrânul antracit.
Azi nu e ieri, nici azi nu-i mâine,
În ploi de vară crește gerul
Din timp, cu lut, mă-mbracă eul
Mă naște viața, mă-nghite cerul!