Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun la români. Atenţie, după Crăciun să nu mai fie lăsaţi copiii să mai colinde, că "fac bube"

Pe 25 decembrie sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Crăciunul fiind cea mai importantă, dar şi cea mai iubită sărbătoare a românilor.

• EDIŢIE SPECIALĂ Observator. Primele EXIT POLL-uri ale Alegerilor Prezidenţiale, ora 21:00, LIVE la Antena 1
• Un român de 100 de ani a votat la o secţie din Munchen

Pe 25 decembrie sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Crăciunul fiind cea mai importantă, dar şi cea mai iubită sărbătoare a românilor.

Tradiția spune că în prima zi de Crăciun copiii umblă cu steaua și nu mai sunt lăsați să colinde.

Începând cu prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată.

Tot acum are loc şi Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă naşterea lui Hristos. „Vicliemul” sau „Irozii” este datină prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban.

Nelipsit la Crăciun din casele noastre, bradul deţine de fapt în cultura populară românească funcţii funerare: este fie substitutului miresei sau mirelui, în cazul morţii unui tânăr necăsătorit, fie dubletul vegetal al defunctului. Bradul împodobit mai este folosit la nunţi, şi precede venirea alaiului mirelui la casa miresei.

În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru că tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi plin de bani.

După Crăciun să nu mai fie lăsaţi copiii să mai zică colindatul, că „fac bube”.

Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.