Cum a ajuns un cartier rezidenţial cu străzi de 3,5 metri în loc de 9 metri cât era proiectul. "Unde să mai faci trotuarele?"

România pare un sat fără câini, unde fiecare construieşte ce vrea şi cum vrea. Legi există. Dar sunt depăşite şi nimeni nu verifică respectarea lor. Primarul semnează autorizaţii, cum altfel, ca primarul, Direcţia de Urbanism nu are suficienţi angajaţi, Inspectoratul de stat în construcţii face verificări sporadice. Aşa ne trezim că un drum proiectat la 9 metri are doar 3 şi jumătate, iar un bloc de patru etaje pe hârtie are, de fapt, şase.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Cartierul Veteranilor, Craiova. Strada Marinei exemplifică perfect haosul din cartierele nou construite în marile aglomerări urbane. Cum imaginile din satelit par greu de crezut, mergem pe teren, să vedem cu ochii noştri minunea. 

Arhitect: În mod normal, după cum spuneam, strada Marinei trebuie să se continue după această intersecţie. Practic drumul este foarte şerpuit. Această stradă a Marinei devine un fel de uliţă de ţară. Ajunge să aibă aici cât? Trei metri jumătate. Unde mai faci trotuarele, unde mai faci cele două benzi de circulaţie? Uitaţi strada. Se opreşte în gardul omului. 

Cine e de vină? Cum a fost posibil? 

Arhitect: La astfel de întrebări cred că numai Primăria poate să răspundă. 

Am cerut răspunsuri de la Primăria Craiova. Le-am primit în scris. Două foi, cu 10 semnături, în care ni se spune că Planul Urbanistic General are 23 de ani. Că la Primărie sunt angajaţi doi urbanişti şi că nu vom primi niciun răspuns asupra situaţiei semnalate pentru că nu am indicat numărul cadastral al proprietăţilor. În acelaşi cartier, pe o altă stradă, lată cât un trotuar, nici semnele de circulaţie nu încap. 

Cristina Oprea, reporter Observator: Dacă ar fi orientate spre sensul de ieşire de pe stradă, aceste indicatoare ar putea să încurce şoferii maşinilor mai mari. Aşa că cineva le-a orientat cu faţa la perete. 

La câţiva kilometri de Craiova e Căpşunăria. Aşa îi spun localnicii unuia dintre cele mai mari cartiere rezidenţiale din zonă. Administrativ, ţine de comuna Malu Mare. 

Bărbat: Uitaţi, băgăm un lemn aici. La două ore vii iar, băgăm lemne în centrală. Şi uite aşa. Astea sunt condiţiile noastre.

Marin Georgescu a fost printre primii mutaţi în câmp. 

Marian Georgescu: Am tras canalizarea până aici, se vede. Avem şi apa trasă, pe conductă de 110, cu intrare la mijlocul străzii.

Reporter: Aţi făcut-o din banii dumneavoastră.

Marian Georgescu: Da, din banii noştri. Urmează să băgăm gazele şi dup-aia să betonăm pe banii noştri. 

De ce nu se ocupă primăria de aducerea utilităţilor?

De ce nu se ocupă primăria de aducerea utilităţilor? Răspunsul e simplu: oamenii au cumpărat terenurile cu tot cu căile de acces. Altfel spus, uliţa lor este proprietate privată. 

Cristina Oprea, reporter Observator: Deşi majoritatea proprietarilor de pe această stradă îşi doresc să cedeze calea de acces primăriei pentru ca autoritatea să suporte costurile cu asfaltarea sau aducerea reţelei de gaze, din cauză că doi proprietari sunt de negăsit, demersul s-a blocat. 

Nici dacă ar fi toţi de acord, nu există garanţia că va fi bine. Ca să înghesuie cât mai multe case, dezvoltatorii taie din lăţimea drumurilor. 

Daniel Drăcea, angajat serviciu urbanism: Avem căi de acces de 3.5 m, de 4 m. Nu putem, oamenii vor să doneze. Primăria nu poate să primească, comuna Malu Mare nu poate să primească în domeniul public nişte căi de acces pe care, practic, nu poţi să aduci utilităţi. 

Primăriile dau vina pe lege

Primăriile dau vina pe legea care le permite dezvoltatorilor să dezmembreze parcelele de teren fără avizul autorităţilor locale. 

Adela Gherghe, primar Malu Mare: Cineva deţine o suprafaţă de teren, da? Să zicem, un hectar. Practic, legea nu îl obligă să facă stradă decât lată de 3.5 m. Şi nu e normal. 

Horaţiu Buzatu, specialist urbanism: Legislaţia respectivă, printre altele ar obliga primăriile ca o dată la 10 ani să schimbe planul urbanistic general. Este o obligaţie care, însă, nu este respectată în mod organizat. Adică primăriile obţin derogări chiar de la Ministerul Dezvoltării Regionale cu privire la nerespectarea acestei legi. 

În Bucureşti, cele şase PUZ-uri de sector au fost anulate de instanţă. A trecut mai bine de un an de atunci, iar primăriile de sector lucrează după un plan urbanistic general întocmit acum 23 de ani. Un act care nu se mai potriveşte deloc cu realitatea din teren. 

Alexandru Muscalagiu, dezvoltator: Singurele zone în care mai poți să construiești sunt pe lângă Bucureşti. Tot ce era limitrof erau zone industriale. Acele zone industriale prin puz-uri s-au modificat din zone industriale în clădiri de locuit. Anulându-se puz-ul, ducându-te la primărie să vrei să depui pentru un urbanism în vederea dezvoltării unui complex, ansamblu de locuințe, nu ai cum pentru că acea zonă este industrială din nou. 

În București, primăriile lucrează după un plan urbanistic vechi de 23 de ani

Planurile ar trebui să stabilească unde şi cât se poate construi, necesarul de spaţiu verde sau lăţimea drumurilor. În lipsa lor, apar cartiere în care nicio regulă nu se respectă. Pentru că, în fapt, nu există nicio regulă. Aşa că în aşa-zisa zonă metropolitană a Capitalei am găsit recepţii ilegale, drumuri fără noimă şi cartiere în care nu vor ajunge niciodată utilităţile publice. 

Ioan Stoica: Primaria, să mă ierte Dumnezeu, cred că trage de timp. 

În sectorul 1 au fost aprobate 3 puz-uri în ultimii 27 de ani. Toate au fost anulate. 

Ioan Stoica: Apa Nova nu acceptă sub niciun chip să pună rețele decât pe domeniul public.

Alt cartier, aceeaşi problemă. 

Mihai Damian, reprezentant asociație de proprietari: Răspunsurile lor gravitează în jurul acestui motiv: nu aveți apă și nu aveți canalizare pentru că nu aveți plan urbanistic. Le-am făcut și planuri, le-am făcut ridicare topo, am încercat să avizăm, să dăm drumul la proiect. 

Planurile făcute de dezvoltatori pentru a obţine autorizaţia rămân doar pe hârtie, în schemele desenate de arhitecţi. În realitate, până la recepţia lucrărilor, spaţiul verde dispare, la fel şi locurile de parcare. 

Daniel Noici, preşedinte asociaţie de locatari: Aici unde stăm trebuia să fie spațiu verde, acum sunt locuri de parcare vândute drept teren arabil. 

Aşa se construieşte la periferia oraşului, iar recepţiile lucrărilor devin subiect tabu. 

Daniel Noici, preşedinte asociaţie de locatari: Noi presupunem că aceste procese de recepţie care se fac la terminarea unei construcţii sunt ilegale. Avem două procese verbale luate din primărie prin spate. Din partea primariei sunt un domn şi o doamnă care au semnat pe două procese verbale cu aceeaşi semnătură. 

În toate primăriile de sector sunt posturi libere de urbanişti sau arhitecţi. 

Andreea Milea, reporter Observator: Dintr-un total de 217 arhitecţi şi urbanişti care ar trebui să autorizeze şi să verifice cartierele de locuinţe care apar peste noapte în Bucureşti, in realitate mai mult de un sfert din locuri sunt neocupate. Cele mai mari probleme sunt la Primăria Sectorului 5. Dintr-un total de 34 de posturi, doar 5 sunt ocupate. 

Reporter: De ce nu se ocupă toate posturile? 

Marcel Florentin Bera, arhitect şef Sectorul 6: Bănuiesc că volumul de muncă e mare. Volumul de munca este mare dar sunt niste condiţii specifice. Nu oricine se poate angaja ca si pregătire pe anumite posturi.