Francesca s-a apucat de droguri la 12 ani și a devenit din premiantă codașă. S-a "trezit" la realitate abia la ATI: "Nu îți dau mai mult de 6 luni"

Când se termină festivităţile, începe realitatea sumbră din şcoli. Elevi de generală care vând droguri, copii care se injectează în bănci, adolescenţi în comă de la o supradoză. Aşa arată de fapt o bună parte a şcolilor româneşti. Fenomenul drogurilor e recunoscut de copii, necunoscut de părinţi şi ignorat de autorităţi. Începem seria Pericol naţional. Drogul bate viaţa cu mărturiile unor elevi care au trecut prin iad şi au acceptat să-şi spună povestea. Atenţie, urmează informaţii cu un puternic impact emoţional.

• Alertă la Budapesta după ce Dunărea s-a revărsat. Sâmbătă atinge punctul maxim, iar apoi pericolul se mută în România

 Aveam 12 ani când am încercat prima oară droguri.

Venise ziua mea şi am zis că fac cinste pentru cei ce vin la ziua mea şi de acolo a început totul. Și în ore ma drogam.

În spatele fiecărei declaraţii stă o poveste. Un nume, un chip şi un fenomen. Până să împlinească 16 ani, cel puţin unul din 10 copii români se droghează. Ei o să îi spunem Francesca. Are 15 ani şi în ultimii trei ani nu a fost drog pe care să nu-l încerce. 

Francesca, fost consumator: În momentul în care am ajuns la injectabile, ştiam că m-am pierdut cu totul. Din eleva premiantă ajunsesem printre ultimii în clasă.

Delia, fost consumator:  Când îmi dădeau părinţii bani să merg în oraş cu prietenii, eu mergeam şi îmi cumpăram droguri. 

Reporter: Cât e un gram?

Delia, fost consumator:  250. 

Reporter: Iei o dată şi gata?

Delia, fost consumator:  Da. 

Între 200 şi 400 de lei costă un gram de metamfetamină, cunoscut şi sub denumirea de Cristal

60 de lei o pastilă de ecstasy şi tot atât un gram de marijuana. Când banii de buzunar de la părinţi depăşesc preţul dependenţei, copiii încep să fure sau să vândă la rândul lor droguri. 

Delia, fost consumator: Sunt copii de clasa a şaptea, a şasea mai nou, dealeri care vând. Ştiu că am cumpărat de la o persoană mai mică ca mine şi nu-mi venea să cred. În şcoală. 

Francesca, fost consumator: ​Da, acceptam să vând droguri doar pentru a primi o cantitate cât să-mi ajungă în timpul unei săptămâni. 

La fel ca toţi consumatorii de droguri, şi ea a crezut că deţine controlul, că poate să se lase oricând, că nimic rău nu i se poate întâmpla. Până într-o zi. 

Francesca, fost consumator: După un consum exagerat, după o supradoză, am fost victima unui abuz sexual. Am ajuns pe patul secţiei ATI, după o supradoză, cu şanse de 30% să mai ies de acolo. Medicul care m-a preluat mi-a spus că inima mea este atât de afectată încât arată ca a unui bătrân de 80 de ani, eu având 15 ani. Dacă nu te opreşti să te injectezi, nu îţi dau mai mult de 6 luni să rezişti. 

Reporter: Asta ţi-au zis medicii?

Francesca, fost consumator: Da. 

La un pas de moarte a fost şi George. A ajuns la ATI direct de pe holurile şcolii. Avea 16 ani. 

George, fost consumtor: Aveam un test la matematică. Îmi aduc și aminte acum și venisem special să dau testul, venisem drogat. M-am dus la baie să mai trag o dată și când am urcat scările am leșinat. M-am trezit la spital.

Radu Țincu, medic ATI toxicologie: Să știți că drogurile nu sunt nici pe departe apanajul claselor de jos. Foarte mulți copii din școli extrem de bune, cu un statut social sau socio economic ridicat, recurg la droguri recreaționale. 

Abisul dintre generații este prea mare. Părinții și profesorii nu înțeleg fenomenul drogurilor în școli

Poveştile acestor copii arată nu doar cât de adânc e abisul drogurilor, ci şi cât de mare e prăpastia între ei şi adulţii din jur

Reporter: Dacă părintele tău nu a observat timp de 3 ani că tu eşti un consumator înrăit, unde e atenţia lor?

Francesca, fost consumator: Profesorii sunt prea puţin interesaţi, tind să-şi predea lecţia şi să iasă din clasă ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. 

Reporter: Profesorii, dirigintele, directorul şcolii ştiau de lucrurile astea?

Delia, fost consumator: Nu. 

Reporter: Doar la nivel de elevi? 

Delia, fost consumator: Da. 

Explicaţia e simplă, spun specialiştii: părinţii şi profesorii confundă simptomele consumului cu semnele specifice adolescenţei. 

Gigel Lazăr, președinte executiv CIADO: Tânărul se închide în el, pierde nopțile pe calculator, își pierde pofta de mâncare. Părinții nu merg pe ideea că ar putea fi consumator de droguri și fac o greșeală. 

Nici statul nu îi ajută prea mult.

Nu avem centre de reabilitare pentru minorii dependenți de droguri, nici suficienţi consilieri şcolari pregătiţi

George, fost consumtor: Eu am prins când a venit Antidrogul să ne facă prevenție, dar pot să spun că era o prevenție inutilă. Ne spuneau să știți că nu sunt bune, nu ne a spus nimeni de ce... 

Lucian, fost consumator: Eu cred că nu există școală în România în care să nu se consume droguri. Eu cred asta din toată inima, pot să fiu blamat, pot să fiu atacat pentru asta, dar cred că în toate școlile poți să faci rost de droguri.

O spune un fost consumator, care astăzi merge prin şcoli să îşi spună povestea. Lucian lucrează într-un centru privat de recuperare, unde copiii stau câte trei luni, ca să scape de dependenţă. 

Cătălin Baciu, Teen Challenge Romania: Nu cred că a fost generaţie în care să nu avem 20-30% din capacitatea noastră ocupată de minori. Am avut inclusiv copii de 10 ani care foloseau droguri injectabile. 

 Drumul spre vindecare nu e uşor, dar la capătul lui începe cu adevărat viaţa. 

Francesca, fost consumator: Îmi doresc să termin Medicina pe profil Oncologie şi să salvez vieţile oamenilor. 

Reporter: Ce i-ai spune acum unui adolescent care vrea să consume droguri?

Delia, fost consumator: Tu ai tras două secunde, te simţi bine câteva minute şi după îţi distrugi toată viaţa. Poate chiar mori.