Grădinița, cel mai important pas în educație, pentru cei mici. Marina Manea: "Adaptarea copilului la grădiniță este un proces îndelungat"

PODCASTURILE OBSERVATOR. Educația celor mici. Marina Manea, fost secretar în Ministerul Educației, actualmente director de grădiniță, a vorbit la Podcastul Observator, cu Mădălina Iacob, despre adaptarea copiior la grădiniță, dar și despre costurile care sunt impuse într-un sistem de învățământ ce ar trebui să fie gratuit.

• Alertă la Budapesta după ce Dunărea s-a revărsat. Sâmbătă atinge punctul maxim, iar apoi pericolul se mută în România

Alegerea educatoarei pentru cei mici este o etapă importantă în viaţa de părinte, deoarece copilul începe acolo primii paşi în lumea cunoaşterii şi a educaţiei. Potrivit directoarei, important este ca educatoarea să reuşească să empatizeze cu copilul, să găsească modalități de comuniare prin care să creeze o conexiune cu acesta și să fie dornică de cunoaștere constantă.

Marina Manea: „Cred că pentru aceste vârste ale copilului, important este ca educatoarea să fie empatică, să fie deschisă, să fie zâmbitoare, pentru că cei mici traversează o serie de stări și sentimente la debutul în grădiniță și trebuie să le fie aproape. Dar dincolo de această empatie a educatorului, pentru mine cred că e foarte important ca acel educator să manifeste deschidere către cunoaștere, să învețe în mod continuu să se raporteze la copil. Dacă resursa umană în acea echipă este bine gândită și suficientă, ar trebui să aibă timpul necesar să facă și acest lucru. Dar vine din tine vocația de a căuta mereu ceva, pentru că timpul se schimbă, dinamica în educație și atunci trebuie să fii la curent întotdeauna, la ancorat în noutate.”

Cum aleg părinții grădinița potrivită pentru cei mici

Marina Manea: “Sunt foarte multe criterii în baza cărora părinții alege grădinița pentru copil. Atunci când vine vorba despre grădiniță, nu vorbim despre obligativitatea apartenenței de circumscripție. Prin urmare, libertatea părinților aici este mai mare decât atunci când vine vorba despre școala primară. Criteriile pe care le au în vedere sunt diferite, apropierea de casă, traficul este cel pe care-l suportăm cu toții zi de zi, apoi merg către o grădiniță pentru omul care conduce acea instituție de învățământ, apoi merg către o grădiniți pentru educatorul de la grupa respectivă, sau aleg pentru că există o alternativă educațională, o abordare educațională, diferită față de tot ceea ce ei, părinții de astăzi, înțeleg prin educația secolului 21. Pentru că foarte mulți, cei cu care am vorbit, caută altceva, ceva nou. Nu putem să schimbă de foarte multe ori în viața celor mici instituția de învățământ, pentru că producem un grad de bulversare a copilului. Nou înseamnă, la foarte mulți dintre ei, că nu vor să-și lase copilul în instituții de învățământ care sunt gestionate într-un proces pe care ei l-au numit adesea comunist.”

Procesul de adaptare al copilului la grădiniță este, cu adevărat, un proces care necesită timp, răbdare și înțelegere atât din partea educatorilor dar și a părinților. Copilul trebuie să se obișnuiască cu un mediu nou, necunoscut, despre care nu știe mai mult decât ceea ce i se povestește de către părinți. Așadar, este important ca modul în care părintele își introduce copilul în lumea educației să fie unul blând, pe înțelesul lui. Un factor foarte mare în neadaptarea copilului în colectivul de la grădință poate fi starea indusă de mama acestuia. Potrivit Marinei Manea, „îngrijorarea aceasta trebuie lăsată acasă, înainte de a aduce copilul la grădiniță”, mai ales când decizia a fost luată în mod conștient.

Marina Manea: „Adaptarea copilului la grădiniță este un proces îndelungat. Se presupune că după o lună și jumătate abia, copilul se obișnuiește cu spațiul de învățare, cu personalul grădiniței. Însă adesea când consiliem familii, încercăm să consiliem și mamele și tații. Pentru că nu e doar problema copilului care plânge că rămâne acolo, ci devine și problema mamei, care urmează să parcurgă o nouă etapă din existența ei, să se întoarcă la locul de muncă. Este și ea confuză și îngrijoarată de faptul că-și lasă pe mâinile unor străini, copilul. Îngrijorarea aceasta trebuie lăsată acasă, înainte de a aduce copilul la grădiniță, atâta vreme cât alegerea ne aparține, deci o facem conșienți. Ducem copilul într-un loc pe care noi l am ales, lângă niște oameni pe care i-am văzut înainte, cu care am comunicat. Încercăm să discutăm cu copilul întotdeauna în termeni veseli despre ce înseamnă grădiță, prietenie și joc. Iar noi mamele, cu calm, dincolo de episoadele de plâns, ne gândim că fiecare zi va fi o zi petrecută mai bine și mai frumos de acolo.”

Unul dintre motivele menţionate de fostul secretar în Ministerul Educaţiei este chiar pandemia care, după spusele ei, a privat copiii, născuţi sau crescuți în acea perioadă, de la interacţiunea cu alţi copiii de aceeaşi vârstă, la comunicare şi relaţionare. Tocmai de aceea, “se recomandă o adaptare graduală”, blândă. Grădiniţa are „un rol social”, menit să-i învețe pe cei mici să comunice și să lege conexiuni.

Marina Manea: “Sunt diferite situații. Sunt copii care ripostează, care refuză să meargă la grădiniță și pentru care se recomandă o adaptare graduală, blândă și sunt copii care parcurg episode de plâns, dar nu intense și atunci se poate observa din partea educatorului ca există deschidere din partea lui și se merge mai departe. Copilul rămâne acolo și se trece peste episodele acestea de rezistență. O primă categorie de copii născuți și crescuți în pandemie, care nu au relaționat foarte des cu alți copii de vârsta lor, care nu au mers în parcuri sau în vizită la alți prieteni, pentru că relaționarea cu copiii de aceeași vârstă la preșcolari este foarte importantă. Grădinița are, în primul rând, un rol social.”