Interviu cu Florin Piersic: dacă ar avea o maşină a timpului, cu cine şi unde ar lua cina?

Un om de poveste şi o poveste de om, fără de care România noastră ar fi fost mai puţin strălucitoare în lumina reflectoarelor. Florin Piersic, actorul total - spectacol, umor şi autenticitate, în aceeaşi persoană, pentru prima dată la Observator!

• Cum şi-a falsificat un senator POT CV-ul: Paul Pintea are doar 10 clase, calificarea zidar și studii la "academia matrimonială"

Iată câteva dintre ideile transmise de marele Florin Piersic:

- Sunt vesel pentru că ştiu că este o sărbătoare mare, sărbătoarea minunată a românilor, sărbătoarea de 1 Decembrie.

- În momentul în care am fost la Tudor Arghezi, în vizită, la Mărţişor, la Casa Memorială Tudor Arghezi, i-am spus "Bună ziua, maestre!" şi el cică "Mie să nu îmi spui maestre". Zic "De ce?", iar el zice "pentru că dacă sunt 20 de artişti la o masă şi strigi - maestre - toţi întorc capul. Deci toţi sunt maeştri". Deci eu nu sunt maestru, eu sunt Florin. Maeştri au fost mulţi, eu sunt doar Florin.

- În primul rând trebuie să spun că datorită turneelor şi a celor câteva mii de spectacole pe care le-am făcut în ţara asta a noastră, România, am cunoscut oameni extraordinari, oameni buni. Oameni extraordinari, repet cuvântul. Asta îmi place mie la România, faptul că de jos, din sud, şi până în nord şi până în lături, oriunde, eu aş putea să fiu ghidul celor care vor să viziteze România. Atât de bine cunosc toate locurile. Am întâlnit oameni extraordinari, care m-au impresionat.

- Toate locurile din România sunt în sufletul meu, dar trebuie să spun că Bucovina, pentru mine, este locul în care am copilărit şi în care părinţii m-au dus până la vârsta de 22 de ani. Gândiţi-vă că, până la 22 de ani, eu nu am văzut marea. N-am ştiut ce e aia să mergi la mare, dar mergeam în Bucovina, la rudele mele, la unchii mei, la nepoţii pe care i-am crescut pe lângă mine. Am cunoscut locuri grozave acolo, în Bucovina. În Corlata, lângă Stupca, care acum se numeşte Ciprian Porumbescu. Am trăit la Pojorâta, la Câmpulung, la Gura Humorului. Sunt foarte, foarte legat de Bucovina. 

- La 22 de ani, când marele, minunatul regizor al meu, Dinu Cernescu, mi-a spus "trebuie să vezi marea". Zic, "de ce?". Iar el zice, "pentru că tu joci un personaj grozav, care trebuie să ştie cum e la mare". Atunci am văzut prima dată marea şi m-am bucurat. 

- Sunt foarte legat de ţara asta. Sunt foarte legat de oamenii cu care mă întâlnesc, pe care îi iubesc, şi mai ales de cei care sunt buni. Doresc ca oamenii din jurul meu să fie buni. Să fie aşa cum îmi doresc eu să fie şi aşa cum îmi doresc eu să fiu până în ultima zi a vieţii mele. 

- Dacă aş putea, din nou, m-aş întoarce pe Strada Bolintineanu, numărul 10, în Cluj, unde locuiam cu părinţii mei, să fiu din nou cu ei, acolo, la cină. Să mâncăm, să ne bucurăm, să o îmbrăţişez pe mama mea şi să-i spun "tu ai fost, eşti şi rămâi sufletul meu". Asta aş fi dorit, dacă aş fi avut o maşină a timpului.

- Este o minune felul în care românii mă primesc în străinătate şi felul în care îmi vorbesc. După spectacole, românii din străinătate rămân în sală, aplaudă şi mă strigă. Ei mă strigă pe nume, toţi, şi eu le spun "da, aşa mă cheamă, Florin, şi rămân cu voi mai departe". Deci ei au văzut spectacolul, dar vor să mai stea de vorbă cu mine. Atunci le povestesc, le recit. Este, practic, un alt spectacol după spectacolul pe care îl joc acolo. Ei se bucură, cum să nu se bucure? Pentru că ei sunt departe de România asta a noastră şi atunci doresc să stea de vorbă cu cineva care ar putea să le aducă aminte de România. 

-  Alaltăieri eram la Râmnicu Vâlcea. Am stat de vorbă cu oamenii ăia la urmă, dar şi la începutul spectacolului. 

- Multă lume mă întreabă "nu te oboseşte popularitatea?". Iar eu le zic "care popularitate? Cum să mă obosească?". Pe mine dacă nu mă opreşte cineva pe stradă mă îmbolnăvesc. Eu abia aştept să fiu oprit, să îmi spună lumea ceva. O să îmi lipsească ziua în care nu o să mai fiu oprit, în care nu o să mi se mai ceară nimic, pentru că eu sunt gata, oricând, să vă dau tot ce am în sufletul meu.

- Pe mine mă fascinează oamenii care s-au realizat în ţara asta. Vă daţi seama că eu îi cunosc pe toţi, pe aproape toţi. L-am cunoscut pe Răzvan Theodorescu. L-am cunoscut şi îl cunosc foarte bine pe Duckadam, cu care sunt prieten. Îl ştiu foarte bine şi îl am la suflet pe Hagi, care şi el e o figură. Eu am fost în spectacole cu prieteni, cu neprieteni, cu public extraordinar, împreună cu Nadia Comăneci. Deci pe toţi aceştia i-am avut aproape. I-am cunoscut. Am fost cu ei în fel de fel de locuri.

- Îmi aduc aminte că eram cu un actor pe care îl iubesc mult şi care mi-a fost partener, vorbesc de Colea Răutu. Am ajuns cu el la Botoşani şi mi-a spus "ia acordeonul şi cântă-ne". Colea Răutu îmi spunea mie. 

- Cartea asta, "Viaţa este o poveste", este cartea mea de vizită. La lansarea cărţii a fost o nebunie. În trei zile, primul tiraj al cărţii, care era e 5.000 de volume, s-a dus. Chiar directorul editurii mi-a spus "măi, eşti ceva de ... nu eşti adevărat. De unde ai atâta energie?". Zic "de unde să am? De la public, de la românii mei". 

- La Râmnicu Vâlcea, alaltăieri, am jucat pentru a 1.284-a oară în spectacolul "Străini în noapte", cu Medeea Marinescu. Vă daţi seama? Niciun spectacol, în ultimii 20 sau 30 de ani, nu cred, n-am auzit să se joace de atâtea ori în faţa publicului din toate oraşele României şi nu numai. Am jucat în cele mai importante oraşe din Europa. A fost succes mare şi este.

- O să am spectacol pe 18 decembrie, la Teatrul Naţional. Tot cu această piesă. Plus că mai am un recital, care este de fapt cartea mea de vizită. Se numeşte "Nu întreba câţi ani am". Vă daţi seama ce titlu am găsit. Se chema înainte "Florin Piersic pur şi simplu". Am spus să schimbăm, că acum o să spună lumea "ce mai caută ăsta?". Caută, că fără dumneavoastră nu există. Fără dumneavoastră, spectatorii. Vă iubesc mult, să ştiţi!

- Un gând frumos pentru ziua de astăzi? Am avut o replică în filmul "Pintea". Eram convingător, pentru că eram pe creasta cocoşului şi jos, nu ştie lumea, dar cei care au asistat la filmarea acestei scene erau mii, pentru că se adunaseră acolo să facă un fel de figuraţie, cum ar fi, pentru tot ceea ce trăiam noi acolo. Se făcea revolta asta a lui Pintea Viteazul şi eu aveam o replică. Replica o spun eu, în film, şi cu ea ar trebui să plec astăzi de la voi - "Am fost şi om fi". Adică e o ţară, România, care a fost, România, este şi va dăinui, va fi mereu România. Toţi românii şi nu numai românii, toţi cei care trăiesc în această ţară trebuie să ştie că această ţară va trăi şi va dăinui cât e lumea asta de mare. Niciodată nu se va termina pentru că eu, voi şi dumneavoastră ştiţi că aici este locul de care cei care sunteţi afară, în străinătate, şi care vă uitaţi acum la mine trebuie să ştiţi că vă aşteptăm acasă. Ştiu că vă duce şi vă arde dorul de România şi din cauza asta vă aştept şi dacă vreţi cu adevărat să veniţi, mă duc la graniţă şi vă aştept, numai să ştiu că veniţi şi că vă pot lua în braţe. 

- Vă doresc tuturor LA MULŢI ANI şi sănătate. Se apropie sărbătorile minunate ale Crăciunului, când gândurile mele tot spre dumneavoastră se vor îndrepta.

Vedeţi interviul impresionant în materialul video de mai sus. 

Născut din părinți bucovineni , Florin Piersic și-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta și Cajvana, apoi în Cernăuți și, ulterior, la Cluj, unde a urmat Liceul de băieți nr. 3.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București , promoția 1957. La doi ani după absolvire, Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Național din București obținând rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni și șoareci sau Orfeu în Infern, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea și prospețimea actorului. Are o bogată activitate teatrală la Teatrul Național din București.

În anii '60, Florin Piersic se căsătorește cu actrița Tatiana Iekel, care i-a dăruit și primul copil, pe Florin Jr.A doua soție a fost tot o actriță, Anna Széles, alături de care a devenit tată pentru a doua oară. În 1985 Anna Széles a cerut și a obținut divorțul și s-a mutat în Ungaria, luându-l cu ea și pe fiul lor, Daniel. În 1993, după o relație de 7 ani, Florin Piersic s-a căsătorit cu Anna Török, de asemenea originară din Cluj.

De-a lungul timpului Florin Piersic a primit titlul de „cetățean de onoare” al mai multor orașe precum: Bacău, Cluj-Napoca, Caracal, Sighet, Suceava, Baia Mare, Oradea, București sau Galați.

La 10 decembrie 2012, prin decretul președintelui Nicolae Timofti, actorului i s-a acordat cetățenia Republicii Moldova. Florin Piersic a adresat o scrisoare președintelui moldovean motivând solicitarea prin faptul că acolo este primit foarte bine de oameni și se simte iubit, iar tatăl lui a activat, în calitate de medic veterinar, atât în Bucovina cât și în Basarabia.

În anul 2009 Florin Piersic înregistrează un disc de autor la casa de discuri OVO MUSIC: „Florin Piersic - Hoinărind printre amintiri în lumea muzicii lui Dan Iagnov”. Toate cele 10 melodii sunt compuse de Dan Iagnov: „O poveste de o zi”, „Latino lasciv”, „Anemone mii”, „Femeia e secretul”, „Și ploua.”, „Pe cărările vieții”, „Poveste cu un saxofon”, „Viața este o poveste”, „Cînd ninge” și „Un pas pe zăpadă”. Versurile cântecelor „Latino lasciv” și „Anemone mii” sunt scrise de Dan Iagnov. Versurile celorlalte cântece sunt scrise de Andreea Andrei.

Debutul cinematografic s-a produs cu filmul Ciulinii Bărăganului din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul în ceea ce privește filmele istorice în Neamul Șoimăreștilor din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul care l-a făcut cunoscut De-aș fi Harap Alb , regizat de regizorul Ion Popescu-Gopo.

Printre rolurile sale celebre din filme s-au numărat haiducul Anghel Șaptecai, haiducul Grigore Pintea și Mărgelatu.