Video Trăieşte de 3 decenii în Miami, dar Marissa s-a simţit "acasă" abia când s-a întors în ţara natală: "Spuneam oamenilor: sunt româncă". Poveştile care au inspirat "Ana, mi-ai fost scrisă în ADN"

Are ochii albaştri ca Oceanul şi nume de familie cubanez. Trăieşte în Miami de când se ştie, iar accentul ei este perfect american. Cu toate acestea, Marissa Gonzalez este cât se poate de româncă.

"Sunt româncă, în primul rând, şi e ceva de care întotdeauna voi fi mândră", spune Marissa Gonzalez, adoptată în SUA.

Marissa e cea mai mică dintre cei 10 fraţi ai ei, născuţi în Bârlad, în ultimii ani ai comunismului. Familia ei nu avea posibilităţi pentru a-i creşte, ba chiar îi exploata pentru bani. O agenţie de adopţii a găsit mama, astfel că ea şi încă trei fraţi au plecat pentru totdeauna în State.

Vezi și

"Nu am fost abuzată şi nu am trăit într-un orfelinat, dar trei din fraţii mei au fost extrem de abuzaţi. Când au venit în Statele Unite, au avut nevoie de operaţii reconstructive la maxilar, pentru că nu-l puteau deschide după ce a fost lovit în România.Tatăl meu a murit înainte să mă nasc, iar mama... poate că încă e în viaţă, nu sunt sigură", povesteşte ea.

Propriii ei părinţi adoptivi au evadat, în copilărie, de sub comunismul din Cuba. Au înţeles astfel ororile dintr-un regim asemănător.

"Subiectul comunismului este unul sensibil pentru ei, de asta au hotărât să adopte din România. Ei chiar înţeleg cum era să locuieşti în România înainte de căderea lui Ceauşescu, pentru că au trăit asta, e acelaşi manual", spune Marissa Gonzalez. 

Micuţa a ajuns, la doar câteva luni, într-o ţară nouă şi în braţele unei familii care i-a oferit totul.

"Mama îmi spunea zilnic: nu vii din burtica mea, ci din inima mea. Şi aşa am aflat că sunt adoptată. A fost foarte deschisă şi sunt recunoscătoare pentru asta. Am avut o copilărie uimitoare. Părinţii mei ne-au dus în călătorii în toată lumea, ne-au asigurat o bună educaţie, am avut prieteni buni şi am trăit... chiar visul american", spune ea. 

Dar pe măsură ce creştea, Marissa intra în criză de identitate. Trăia pentru bucuria de-a le spune oamenilor cine este, de fapt, şi de unde vine.

"Faptul că ştiam că-s româncă a fost bucuria mea pe măsură ce creşteam. Le spuneam oamenilor: sunt româncă. Sunt româncă. Era atât de diferit şi iubeam să le spun oamenilor asta", spune Marissa.

Aşa s-a născut dorinţa tot mai greu de stăpânit de-a se întoarce în România. Părinţii ei au amânat momentul până când Marissa a fost suficient de mare să se urce în avion şi să treacă singură oceanul. Când şi-a văzut pentru prima dată ţara, a apărut şi gândul de care nu poate scăpa.

"Cum ar fi fost dacă nu eram niciodată adoptată? Aici aş locui? Sunt gânduri cu care trăiesc constant. Aşa că m-am întors în România şi am stat două luni. Atunci a fost momentul când m-am îndrăgostit de ţară. Pentru prima dată am simţit că aparţin de ceva. Şi e ceva ce îmi lipsea trăind în Miami", mărturiseşte Marissa.

În acest an, şi-a adus şi părinţii adoptivi în România, pentru prima dată

Au acceptat şi ei ideea că, la un moment dat, e posibil să vină mai des în vizită.

"Toată lumea îmi spunea că sunt una de-a lor. Așa că... da. S-a simțit... Da... m-am simțit ACASĂ. La un moment dat vreau să mă mut acolo. Și să vizitez Statele Unite. Asta e ultimul scop", spune Marissa Gonzalez. 

Astfel de poveşti au inspirat serialul original "Ana, mi-ai fost scrisă-n ADN", semnat de Ruxandra Ion şi difuzat la Antena 1. Noi episoade emoţionante, joi după Observator!

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰