Ultimul defileu sălbatic din România oferă peisaje unice şi frânturi de istorie. Secretele uneia dintre cele mai spectaculoase căi ferate din ţară

Ultimul defileu sălbatic din România e traversat de una dintre cele mai spectaculoase căi ferate construite la noi. Drumul de fier Bumbeşti-Jiu - Livezeni traversează zeci de tuneluri săpate prin munte şi trece pe nenumărate poduri și viaducte. Un monument de arhitectură feroviară, ridicat cu un efort uriaş și cu sacrificii pe măsură, pe cât de spectaculos, pe atât de puţin valorificat turistic. Cine ajunge în Defileul Jiului cu trenul descoperă, pe lângă frumusețea locului și frânturi de istorie: Defileul a fost martorul unor bătălii crâncene în Primul Război Mondial. Un reportaj din seria Observator: "Căile Fermecate Române".

• ANIMAŢIE. Imagini apocaliptice chiar în ziua de Paşte: Natura s-a dezlănţuit cu furie şi a măturat totul în cale în mai multe localităţi din ţară

Nici bine nu plecăm din Târgu Jiu şi prin faţa ferestrei se succed deja peisaje impresionante. Suntem singuri în vagon, aşa că ne putem schimba locul fără să deranjăm pe nimeni. 

Diana Speretoiu, reporter Observator: Trenul trece de pe un mal pe celălalt al Jiului și vedem râul în toată splendoarea sa, precum și peisajul de toamnă care s-a colorat acum în defileu.

La Valea Sadului, a doua gară de pe traseu, gazdele ne primesc în locomotivă.

Aici se vede și apa, și șoseaua, și calea ferată. Un spectacol.

Frumos, de jur-împrejur. Valea Jiului ţi se aşterne molcomă în faţa ochilor. Atât de dese sunt lucrările de infrastructură feroviară că trenul nici nu apucă să prindă viteză. Poţi admira în tihnă peisajul. 

Diana Speretoiu, reporter Observator: Suntem în Defileul Jiului, unul dintre cele mai frumoase trasee feroviare din România. 

Conductor: De aici până la Livezeni, cam 70% din distanţă e acoperită de tuneluri. 

Priveliștea e demnă de pus pe o carte poștală. Ai pierde, însă, glasul roţilor de tren, susurul apei din vale şi mirosul de pădure, toamna. 

Ne întoarcem în tren. În celălalt vagon, găsim un călător.

Discuţie reporter - călător:

E foarte frumos. Mie îmi place. Fac naveta în fiecare lună, merg la copii.

Nu vă plictisiți uitându-vă pe geam, aveți ce admira...

Da, e foarte frumoasă zona.

La Petroşani coborâm tustrei din tren. Noi ne întoarcem spre Târgu Jiu cu maşina şi profităm de ocazie să poposim în mai multe gări de pe traseu. 

Diana Speretoiu, reporter Observator: De-a lungul Defileului, în orice gară ai poposi, găsești astfel de clădiri, cu un aer interbelic, iar de aici, poți porni la pas, să descoperi frumusețile locului.

Aşteptăm zadarnic trenul de ora 14, aflăm, odată ajunşi înapoi acasă, că a avut o întârziere de 90 de minute. 

Când s-a împărţit frumuseţea, Valea a tras unul dintre lozurile câştigătoare. Altceva îi lipseşte ei.

Reprezentant Parc Naţional: Defileul Jiului are nevoie de turişti cu rucsacul în spate.

Povestea Parcului Național Defileul Jiului

Ionel Cioca e inginer în cadrul Parcului Național. Știe povestea fiecărui colț din parc şi vorbeşte cu durere în glas despre cât de puţine fac autorităţile pentru a-i atrage pe turişti în zonă.

Ionel Cioca, inginer: Nu ar fi multe de făcut, ar implica o colaborare extrem de strânsă a instituțiilor locale și o reamenajare a unor gări, cum era gara Lainici sau Meri, care este o gară interbelică.

L-am rugat să ne spună povestea locului. Aşa am aflat că ideea magistralei feroviare care să lege România de Austro-Ungaria a apărut în urmă cu aproape un secol şi jumătate. La 1886 a fost inaugurat tronsonul Filiaşi-Târgu Cărbuneşti.

Primul tren a oprit în gara Târgu Jiu la 1 iulie 1888. Şi aici a fost capăt de linie aproape 3 decenii. Abia în 1916 s-a terminat drumul de fier spre Bumbeşti-Jiu. Cele două războaie mondiale au zădărnicit munca, iar la Livezeni trenul a ajuns abia la 1948. 

Diana Speretoiu, reporter Observator: Calea ferată care leagă Oltenia de Ardeal e cea mai dificilă și complexă rută feroviară din România. Asta se traduce prin 39 de tuneluri, 35 de poduri și viaducte în doar 31 de kilometri. O muncă imensă în spatele căreia stau aproximativ 30.000 de voluntari.

Pe Șantierul Muncitoresc Gheorghe Gheorghiu Dej au fost aduşi muncitori din toate colţurile ţării. Condiţiile de muncă erau crunte. Pietrele dislocate de exploziile care croiau drumul prin munte erau cărate cu spatele sau cu roaba. 

Ionel Cioca, inginer: În perioada regimului comunist, accidentele și morții, muncitorii care mureau în această zonă nu erau declarați.

Nimeni nu ştie exact câţi şi-au pierdut viaţa pe şantier. Au lăsat în urmă adevărate opere de artă inginereşti: tuneluri şi viaducte impresionante, fiecare cu un nume şi-o poveste.  S-au împlinit, în ultima zi din octombrie, 74 de ani de când "răsună valea". 

Pădurea adăposteşte, încă neatinse, frânturi de istorie vechi de mai bine de un secol. Aici a fost rănit generalul Ion Dragalina, când a venit să îşi încurajeze soldaţii. Tot aici a pierit şi fratele Ecaterinei Teodoroiu. 

Ionel Cioca, inginer: În acest loc, au murit 1982 de soldați. Atât de partea română, cât și de partea germană.

Revenim în prezent. Soarele se pregăteşte să se ascundă în spatele muntelui. Golden-hour-ul în Defileu e visul oricărui pasionat de fotografie. 

Reprezentant Parc Naţional: N-o să întâlniți niciodată două culori asemănătoare. 

Între Munții Vâlcan și Parâng, Defileul Jiului este o arie protejată de interes european și ultimul parc național sălbatic din România. Cu un potențial turistic important, cu o încărcătură istorică uriașă, Defileul Jiului nu e nici promovat și nici descoperit de turiști. 400.000 de bilete a vândut CFR în 2021 pe ruta Târgu-Jiu Petroşani şi retur. Cei mai mulţi dintre călători sunt navetişti.