"Am ales moartea rapidă". Poveştile soldaţilor infectaţi cu HIV recrutaţi din închisorile Rusiei. Speranţa că vor primi tratamente îi ţine pe câmpul de luptă

Se estimează că 20 la sută dintre mercenarii recrutaţi dintre deţinuţii închisorilor din Rusia sunt seropozitivi. Pentru unii dintre ei, linia frontului a părut mai puţin riscantă decât închisoarea, unde spun că li se refuzau tratamentele eficiente, scrie The New York Times, al cărui reporter a intervievat soldaţi ruşi luaţi prizonieri de ucraineni.

• "Te bat acuma, dacă nu te-am bătut atunci!" Cozma i-a amenințat cu bătaia pe doi dintre protestatarii atacați de mineri în '90

Deţinuţii ruşi au fost recrutaţi pentru a lupta în războiul împotriva Ucrainei, multora dintre ei fiindu-le oferite graţieri şi promisiunea de a primi medicamente antivirale dacă acceptau să lupte. 

În închisorile ruseşti, spun ei, au fost privaţi de tratamente eficiente pentru H.I.V. Pe câmpul de luptă din Ucraina, li s-a oferit speranţă şi promisiunea de a primi medicamente antivirale, dacă erau de acord să lupte. A fost un discurs de recrutare care a funcţionat pentru mulţi deţinuţi ruşi.

Aproximativ 20 la sută dintre recruţii provenind din penitenciare sunt seropozitivi la H.I.V., estimează autorităţile ucrainene pe baza ratelor de infectare constatate în rândul soldaţilor capturaţi. A servi pe front părea mai puţin riscant decât a rămâne în închisoare, au declarat deţinuţii în interviurile acordate New York Times. 

Povestea lui Timur 

"Condiţiile erau foarte dure" în închisoare, a declarat Timur, în vârstă 37 de ani, un soldat rus seropozitiv, intervievat într-un loc de detenţie din oraşul Dnipro, din centrul Ucrainei. A vrut să fie identificat doar cu prenumele, pentru că se teme că ar putea fi supus unor represalii dacă s-ar întoarce în Rusia într-un schimb de prizonieri.

După ce a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru trafic de droguri, medicii din închisoarea rusă i-au schimbat medicamentele antivirale pe care le luase pentru a controla H.I.V. cu altele, de care Timur se temea că nu sunt eficiente. El e încredinţat că n-ar fi putut supravieţui un deceniu în închisoarea rusă, fiind infectat cu H.I.V. În decembrie, a fost de acord să servească şase luni în grupul de mercenari Wagner în schimbul unei graţieri şi a unor rezerve de medicamente antivirale.

"Am înţeles că voi avea parte de o moarte rapidă sau de o moarte lentă", a spus el despre alegerea sa între un tratament deficitar pentru H.I.V. în închisoare şi participarea la asalturile din războiul Rusiei în Ucraina. "Am ales o moarte rapidă", mărturiseşte el.

Timur nu avea experienţă militară şi a făcut două săptămâni de pregătire înainte de a fi trimis pe front. Pentru asalt, i s-a dat o puşcă Kalaşnikov, 120 de gloanţe, o vestă blindată şi o cască. Înainte de a-i trimite pe soldaţi să lupte, a spus el, comandanţii au repetat de multe ori: "Dacă încercaţi să părăsiţi acest câmp, vă vom împuşca".

Soldaţii din plutonul său, a povestit el, au fost trimişi într-un asalt riscant, cu valuri de soldaţi - cu puţine şanse de supravieţuire - în luptele de la periferia oraşului Bahmut din estul ţării. Cei mai mulţi au fost ucişi în prima lor zi de luptă. Timur a fost capturat.

Soldaţi cu brăţări roşii sau albe

Unităţile de foşti condamnaţi au alcătuit cea mai mare parte a forţelor folosite de Rusia în atacul de la Bahmut, una dintre cele mai sângeroase şi mai lungi bătălii din acest război. Începând de vara trecută, deţinuţilor li s-a promis graţierea pentru a merge în luptă.

Cei cu H.I.V. sau hepatită C au fost forţaţi să îşi dezvăluie boala în mod public. Atunci când au fost capturaţi de soldaţii ucraineni, mulţi purtau brăţări de cauciuc roşii sau albe, sau ambele, semnificând că au una dintre cele două boli, ambele răspândite în sistemul penitenciar rusesc. Ei au fost obligaţi să poarte brăţările aparent ca un avertisment pentru alţi soldaţi, în cazul în care ar fi fost răniţi, deşi nu ar fi fost neapărat infecţioşi dacă ar fi avut parte de tratamentul corespunzător.

Medicamentele antivirale pot trata pe termen nelimitat H.I.V. şi pot suprima virusul până la punctul în care un individ nu este infecţios. Ucraina le permite celor care sunt seropozitivi la H.I.V. să servească în roluri de luptă, cu aprobarea comandanţilor lor. Statele Unite nu permit persoanelor care sunt seropozitive la H.I.V. să se înroleze, dar permit soldaţilor care se infectează să continue să servească în timp ce primesc tratament.

"Dacă o persoană este în tratament şi continuă tratamentul, virusul poate fi nedetectabil şi poate servi, poate lucra şi nu este periculos pentru cei din jurul său", spune dr. Irina Dija, consilier medical al unui grup de susţinere din Ucraina.

Brăţările reprezintă un risc pentru cei care le poartă. Acestea sunt menite să protejeze alţi soldaţi de infecţii în cazul în care purtătorul suferă o rană sângeroasă pe câmpul de luptă, au explicat prizonierii de război. Cu toate acestea, reticenţa camarazilor sau a medicilor de a fi expuşi la sânge ar putea întârzia acordarea primului ajutor.

Stropit cu sângele camarazilor infectaţi

Un alt prizonier de război seropozitiv care a luptat în grupul Wagner, Evgheni, a declarat că a suferit o rană prin împuşcare cu o lună înainte de a fi capturat de forţele ucrainene, potrivit unui interogatoriu înregistrat video de către agenţia de informaţii interne a Ucrainei. El a primit ajutor medical la timp, în ciuda faptului că purta o brăţară roşie, dar a fost tratat într-un spital unde a considerat că medicii erau neglijenţi în ceea ce priveşte infectarea altor pacienţi.

"Nu existau condiţii pentru cei infectaţi cu virusul HIV. Am fost trataţi cu toţii împreună, cei pozitivi şi cei fără virus", a povestit el.

Iar în haosul bătăliei, brăţările nu prea servesc la nimic, spune Vadim, în vârstă de 31 de ani, care a fost condamnat pentru jaf şi a servit în Wagner înainte de a fi capturat într-un buncăr. După ce soldaţii ucraineni au aruncat mai multe grenade de mână în buncăr, soldaţii ruşi, inclusiv doi care erau seropozitivi, s-au ascuns într-un colţ. Trei din cei 10 soldaţi din buncăr au fost ucişi, iar majoritatea celorlalţi au fost răniţi, a declarat Vadim. El a ieşit stropit cu sânge. "Întotdeauna mi-a fost teamă de această boală", a spus el într-un interviu într-un loc de detenţie ucrainean. După expunere, a respirat uşurat: a fost testat negativ.

Din vară, aproximativ 50.000 de deţinuţi s-au înrolat pentru a lupta în Ucraina, adică aproximativ 10% din populaţia carcerală, potrivit Russia Behind Bars, un grup neguvernamental care monitorizează închisorile ruseşti.

SIDA., hepatita C şi tuberculoza, inclusiv tulpini rezistente la medicamente, sunt răspândite în închisorile şi coloniile penitenciare din Rusia. Aproximativ 10 la sută din populaţia încarcerată din Rusia este seropozitivă la H.I.V., a declarat Olga Romanova, directorul organizaţiei Russia Behind Bars. Aproximativ o treime din populaţia totală a deţinuţilor are cel puţin una dintre aceste trei infecţii, a arătat ea.

Războiul ca speranţă pentru viaţă

În interviuri, prizonierii de război seropozitivi au povestit că li s-a cerut doar să facă flotări în faţa unui agent de recrutare pentru a-şi dovedi aptitudinea de a servi. Ruslan, în vârstă de 42 de ani, executa de un an o sentinţă de 11 ani închisoare pentru trafic de droguri când s-a alăturat lui Wagner, în decembrie. Medicamentele pe care le primea într-o colonie penală nu suprimau virusul, a spus el, şi se temea pentru viaţa sa. Anul trecut, a fost ţintuit la pat săptămâni întregi din cauza unei pneumonii.

După ce s-a alăturat Wagner, a avut o uşoară criză de pneumonie la o tabără de antrenament, în ianuarie. O lună mai târziu, a fost trimis într-un asalt cu valuri umane în Bahmut şi a fost capturat.

Ruslan spune că a salutat politica Wagner de a accepta deţinuţi seropozitivi. A crezut că va muri oricum din cauza bolii sale în închisoare şi a acceptat linia întâi pentru o şansă la libertate şi tratament. "Dacă ai o sentinţă lungă, îţi oferă o şansă de a începe din nou viaţa", spune el.