Analiză. Cum vând Turcia şi Azerbaidjan gaz rusesc Europei prin conducta TANAP

UE și Azerbaidjan au semnat, în iulie, un memorandum de înțelegere pentru a dubla cantitatea de gaz transportată în Europa prin TANAP (conducta de gaze naturale transanatoliană) la 20 de miliarde de metri cubi, ca să reducă dependența UE de gazul rusesc. Totuşi, o analiză a site-ului Turkish Minute arată că lucrurile stau diferit, iar Europa ar primi în continuare gaz rusesc prin conducta TANAP. 

• Marş al tăcerii pentru Sebi şi Roberta, din Vama Veche până la locul tragediei din 2 Mai. DETALII la Obsevator 17:00, la Antena 1
• SUA acuză Rusia de atacuri chimice împotriva trupelor ucrainene, încălcând regulile războiului. Ce este cloropicrina

Proiectul Trans-Anatolian Natural Gas Pipeline (TANAP) a început odată cu semnarea unui acord între Turcia și Azerbaidjan, pe 26 iunie 2012, pentru transportul gazelor naturale produse în zăcământul Shah Deniz-2 din Marea Caspică către Turcia și Europa. Conform acordului TANAP, urmau să fie transportați anual 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale în Europa și 6 miliarde de metri cubi în Turcia. La 19 iulie 2022, UE și Azerbaidjan au semnat un memorandum de înțelegere, pentru a dubla cantitatea de gaz transportată în Europa prin TANAP la 20 de miliarde de metri cubi şi pentru a reduce dependența UE de gazul rusesc.

Cine este operatorul zăcământului Shah Deniz-2 de unde e alimentată conducta TANAP?

Potrivit site-ului Turkish Minute, conform unui acord semnat cu Azerbaidjan în 2001, Turcia primește gaze naturale din Azerbaidjan prin conducta Baku-Tbilisi-Erzurum din anul 2007. Turcia preia acest gaz la granița cu Georgia și îl distribuie în țară prin conducta națională, care aparține Petroleum Pipeline Corporation (BOTAŞ).

În 2012, proiectul TANAP a fost lansat pentru a satisface cererea crescândă de gaze naturale a Turciei și pentru a diversifica sursele de gaze naturale din țările UE. În cadrul proiectului, a fost luată decizia de a construi o nouă conductă în loc de a utiliza conductele existente ale Turciei, atât pentru transportul de gaze în ​​Turcia, cât și pentru cel către Europa. Cu alte cuvinte, Turcia a fost de acord să creeze o nouă conductă în cadrul proiectului TANAP, deși are o conductă pentru primirea gazelor din Azerbaidjan din 2007. Această conductă ar putea fi folosită și pentru transportul de gaze către Europa.

TANAP are în prezent o capacitate de 16 miliarde de metri cubi, care poate fi mărită la maximum de 32 miliarde de metri cubi. Gazul pentru TANAP provine din zăcământul Shah Deniz-2, care este operat de un consorțiu internațional format până de curând din: BP - Marea Britanie (28,8%); TPAO - Turcia (19%); SOCAR - Azerbaijan (16,7%); Petronas - Malaezia (15,5%); Lukoil - Rusia (10%); și NIOC - Iran (10%). Cu toate acestea, la sfârșitul anului 2021, Lukoil a cumpărat toate acțiunile Petronas și și-a majorat participarea la 25,5%.

Acțiunile Petronas-Malaezia ar fi aparținut președintelui turc Recep Tayyip Erdogan. Lukoil a cumpărat acțiunile Petronas în baza unei decizii luate în timpul unei întâlniri din septembrie 2021 dintre președintele rus Vladimir Putin și Erdogan la Soci, notează Turkish Minute.

Se îndepărtează cu adevărat UE de gazul rusesc?

Conducta TANAP, care începe la granița Turcia-Georgia și se termină în Edirne, la granița cu Grecia, a fost construită de Tekfen Construction, o companie apropiată președintelui Erdogan. Conducta este operată tot de un consorțiu internațional (SOCAR, 60%; BOTAȘ, 30%; și BP, 10%). Ca parte a proiectului TANAP, Turcia cumpără gaze naturale de la Shah Deniz-2 la 88% din prețul gazului rusesc. 

Cu toate acestea, întrucât gazele naturale achiziționate sunt transportate printr-o conductă construită de consorțiu în locul conductelor naționale, la preț se adaugă taxe de tranzit. Pentru fiecare 1.000 de metri cubi de gaze naturale, se plătește o taxă de tranzit de 79 dolari pentru transportul la Eskişehir, primul punct de ieșire, și 109 dolari în Tracia, ceea ce face ca gazul cumpărat de Turcia din Azerbaidjan să fie destul de scump.

Cu toate acestea, există un alt punct critic aici. Dacă Turcia ar fi transportat gazul de la Shah Deniz-2 în Europa prin propria conductă și nu prin TANAP, nu ar fi trebuit să plătească o taxă de transport pentru gazul achiziționat și ar fi primit o taxă de tranzit pentru gazul care merge în Europa.

Odată cu recentul memorandum de înțelegere dintre UE și Azerbaidjan, cantitatea de gaz transportată în Europa în cadrul TANAP va crește la 20 de miliarde de metri cubi.UE susține că vrea să cumpere acest gaz pentru a-și reduce dependența de gazul rusesc. Cu toate acestea, 25,5% din resursele de gaze ale zăcământului Shah Deniz-2 al TANAP aparțin companiei ruse Lukoil.

În consecință, Turcia și-ar fi putut satisface propriile nevoi fără TANAP, prin creșterea gazului pe care îl primește din Azerbaidjan prin conductele sale din 2007. Din acest punct de vedere, TANAP nu este un proiect care servește intereselor Turciei. Câștigătorii acestui proiect sunt oameni de afaceri precum Sıtkı Ayan, un apropiat al lui Erdogan și care a construit conducta TANAP. 

Pentru UE, conducta nu este o soluție, într-un moment în care vrea să pună capăt dependenței de gazele Rusiei. La urma urmei, un sfert din gazul livrat UE în cadrul TANAP aparține Rusiei. Așadar, cu ajtorul lui Erdogan și Aliyev, Rusia continuă să vândă gaz în Europa, concluzionează sursa citată.