Povestea româncei Belle Barbu, vândută în America după naştere: "Doctorii le-au spus părinţilor că am murit, dar eu fusesem răpită şi trimisă altei familii"

„Relația mea cu părinții mei adoptivi s-a tot îndepărtat, iar după ce m-am înscris la Universitatea Brigham Young din Idaho pentru a studia Sănătate Publică în 2013 ne-am înstrăinat complet. Dar nu am încetat niciodată să mă gândesc de unde provin, cine e familia mea.

Apoi, în iulie 2019, am dat peste un grup de Facebook care îi ajuta pe românii adoptați să-și găsească familiile. Emoţionată, mi-am postat vârsta și numele de familie şi am fost uimită să văd că primisem deja câteva răspunsuri aproape imediat.

Sarah, femeia care creease grupul, mi-a recunoscut numele de familie nefiind unul foarte comun și, la doar 48 de ore mai târziu, ajunsese să ia contact cu fratele meu Moise, în vârstă de 20 de ani, pe rețelele de socializare. Ea a tradus un schimb de mesaje între noi, aşa am aflat că mai am doi frați - o soră, Simona, în vârstă de 33 de ani, și un frate, Florian, în vârstă de 29 de ani.

Apoi am aflat că mama biologică Margari și tatăl Zambila locuiau acum lângă Roma. Au fost atât de multe informații, atât de rapid, încât mă simţeam ameţită.

După trei săptămâni de vorbit cu ajutorul Sarahei, am primit în sfârșit un telefon de la familie. Când am auzit vocea mamei am început să plâng, toată lumea a plâns."

Bebeluş furat la naştere din România şi vândut unei familii din America

"Când m-am născut în octombrie 1994, medicii le-au spus că sunt bolnavă, deși nu au specificat cu ce, și am fost ținută în spital, iar ei trimişi acasă. Câteva zile mai târziu, când s-au întors, li s-a spus că am murit. Au fost devastaţi.

Mama continua să spună că îi pare rău și că au încercat să mă găsească, rugându-se în fiecare zi. Abia după aceea, când traducătorii mi-au trimis transcrierea, am înțeles.

Familia mea fusese extrem de săracă când mama rămăsese însărcinată cu mine. Locuiau în corturi și făceau cărămizi pentru bani, ceea ce era o muncă incredibil de grea.

Când m-am născut în octombrie 1994, medicii le-au spus că sunt bolnavă, deși nu au specificat cu ce, și am fost ținută în spital, iar ei trimişi acasă. Câteva zile mai târziu, când s-au întors, li s-a spus că am murit. Au fost devastaţi."

“Durerea părinților mei era de neimaginat”

Vorbind tot mai mult cu familia sa prin intermediul unui traducător a aflat puţin câte puţin din trecutul sumbru. Povestea ei sfâşietoare avea să îşi găsească un strop de bucurie într-un final. 

Provenea dintr-o familie săracă, iar încercările acestora de a-şi găsi copilul dispărut la naştere i-a adus în sapă de lemn. Între timp, Bella creştea în America şi se transforma într-o tânără frumoasă, inteligentă, cu mari aspiraţii pentru viitor.

"Când au plecat, o asistentă a fugit după ei pentru a le spune adevărul - că am fost luată și vândută. Părinții mei au folosit ultimii bani pe care îi aveau pentru benzină și au mers la fiecare orfelinat pe care l-au găsit pentru a încerca să mă găsească. Dar banii s-au epuizat, iar după un an nu au mai avut unde să se întoarcă.

În timp ce procesam ceea ce se întâmplase, abia mai puteam respira, durerea părinților mei era de neimaginat. Când le-am spus prietenilor mei, au fost complet șocați, deoarece am fost întotdeauna atât de secretoasă în legătură cu viața mea privată.

Am continuat să aflu mai multe despre traficul de minori de la o organizație caritabilă. Ei mi-au asigurat un set de teste ADN care au dovedit că cei cu care vorbisem erau familia mea, iar în noiembrie anul trecut am zburat la Roma, unde părinții mei locuiau de 19 ani, lucrând ca muncitori.

Când am pășit în curte și am căzut în brațele mamei mele, a fost sentimentul cel mai euforic. Știam că sunt acasă. Prin intermediul traducătorului, mama mea mi-a spus că nu a încetat niciodată să spere că mă va mai vedea.