Doi bătrâni, căsătoriţi de mai bine de 66 de ani, răpuşi de Covid la câteva minute unul de celălalt

Doi bătrâni au murit la doar 15 minute distanţă unul de celălalt, într-un centru de îngrijire pentru vârstnici. Erau căsătoriţi de mai bine de 66 de ani.

• Craterul din Slănic are 15 m adâncime, cât un bloc de cinci etaje. Groapa ar fi trebuit să fie astupată azi-noapte, dar nici urmă de muncitori

• Cele mai importante știri ale zilei sunt la Observator 19, Antena 1

Bill și Esther Ilnisky petrecuseră aproape şapte decenii împreună, lucrând în Caraibe și Orientul Mijlociu, înainte de a predica oamenilor despre Hristos timp de 40 de ani în Florida. Se completau reciproc. El era un devorator de cărţi, ea era plină de viaţă, carismatică. Unul fără celălalt păreau de neconceput. Iar Dumnezeu a înţeles acest lucru şi a decis să îi ia împreună în Împărăţia Cerurilor.

O diferenţă de doar 15 minute

Cei doi bătrâni au murit la 15 minute distanţă unul de celălalt, ambţii răpuşi de Covid, la un centru de îngrijire din județul Palm Beach. „Este posibil să fi fost cumva o binecuvântare, chiar dacă este şi o dublă pierdere devastatoare” a declarat singurul lor copil, Sarah Milewski. Tatăl ei avea 88 de ani, mama ei 92. A 67-a aniversare a nunții lor ar fi fost în acest weekend.

„Este un lucru atât de prețios, atât de minunat, un sentiment reconfortant să știu că au plecat împreună, chiar dacă îmi e dor de ei”, a adăugat Sarah.

Bill Ilnisky a crescut în Detroit, hotărând la 16 ani să-și dedice viața lui Dumnezeu. S-a îndreptat către Central Bible College, o școală a Adunărilor Domnului din Springfield, Missouri. A predicat la bisericile din apropiere și avea nevoie de un pianist. Prietenii i-au sugerat-o pe Esther Shabaz, o colegă din Gary, Indiana. S-au îndrăgostit.

„Când tatăl meu a cerut-o în căsătorie, i-a spus: Esther, nu pot să-ți promit bogăție, dar îți pot promite multă aventură. A avut parte de multă, multă aventură”, a povestit fiica lor.

După absolvire și nunta lor, Bill Ilnisky a construit mai multe biserici în Midwest. La sfârșitul anilor 1950, Ilnisky au dus congregații în Jamaica pentru o misiune, s-au îndrăgostit de insulă și au rămas să conducă o biserică în Golful Montego timp de un deceniu. În acest timp, au adoptat-o pe Sarah, pe atunci în vârstă de doi ani, dintr-un centru de plasament din Miami. În 1969, familia s-a mutat din Jamaica în Liban, unde Bill Ilnisky a continuat să predice religia studenților, în timp ce soţia să se ocupa de partea artistică, învăţând tinerii să cânte în cor.

„În acel moment, Libanul era o țară uimitoare - superbă”, a spus Sarah.

Dar, în 1975, a izbucnit războiul civil între facțiunile creștine și musulmane, iar Beirut, capitala națiunii, a devenit un câmp de luptă. De două ori, bombele au explodat în fața apartamentului lor - prima a aruncat-o din pat pe copilă, a doua l-a aruncat la pământ pe tatăl ei.

„Mama mea a crezut că a murit. Mama și cu mine ne-am dus și ne-am ascuns toată noaptea în baie, plângând și rugându-ne. A doua zi dimineață, găurile provocate de gloanţe loviseră fiecare perete ale apartamentelor de la fiecare etaj, cu excepţia lor. Am datorat totul rugăciunilor noastre”

Au fugit în 1976, când au fost evacuaţi americanii, prinzând ultimul avion. La scurt timp după întoarcerea lor în state, Bill Ilnisky a devenit pastor la Templul Calvary din West Palm Beach, redenumit ulterior Lighthouse Christian Center International. Soția sa a fondat Esther Network International, cu scopul de a-i învăța pe copii să se roage şi să îşi dedice viaţa unui trai creştin.

Tom Belt, un predicator pensionat din Oklahoma City, era adolescent la Templul Calvary când au sosit cei doi. El a spus că poveștile lui Bill Ilnisky despre munca de predicator i-au stârnit dorința de a face acelaşi lucru.

Bătrânii s-au retras din activitate acum trei ani, deşi erau sănătoşi fizic pentru vârsta lor, dar aveau un oarecare început de demenţă. Soția lui încă mai conducea grupul de rugăciune și făcea apeluri pe Zoom. Când pandemia a lovit anul trecut, cei doi şi-au luat măsuri de precauţie. Bătrâna a rămas acasă, doar soţul ei mai ieşea din când în când.

„Nu a putut rezista tata. Trebuia să fie în preajma oamenilor” a adăugat Sarah.

Fiica lor i-a vizitat împreună cu soţul ei pe 14 februarie, de Ziua Îndrăgostiților, adică de ziua mamei sale. Câteva zile mai târziu însă, bătrâna s-a îmbolnăvit, iar la scurt timp amândoi au fost declaraţi infectaţi şi au avut nevoie de îngrijire permanentă, aşa că au fost internaţi la ospiciu.

Jacqueline Lopez-Devine, ofițer clinic șef la hospiciul Trustbridge, a spus că în cei 15 ani de muncă cu bătrânii, niciun cuplu nu a plecat împreună pe lumea cealaltă. Tot ea a mai adăugat că nu a ezitat o secundă când a luat decizia de a-i lăsa pe cei doi să stea în aceeaşi cameră în ultimele zile de viaţă.

Din cauza pandemiei, fata lor şi-a luat rămas bun de la distanţă, spunându-le cât de mult îi iubeşte. 

„A fost oribil”, a spus Milewski.

La 10:15 dimineața, 1 martie, Esther Ilnisky a murit. Cincisprezece minute mai târziu, soțul ei a urmat-o.

„Au fost mereu, mereu împreună, deci...s-au sincronizat”, a încheiat singura lor fiică.