Oamenii care nu pun aproape niciodată piciorul pe uscat. "Nomazii mării", obligați să se mute pe țărm după secole trăite în apă

Timp de secole, comunitatea Bajau, cunoscută drept "nomazii mării", a trăit liberă pe apele din sud-estul Asiei, supraviețuind exclusiv din pescuit. Fără cetățenie și fără drepturi recunoscute, acești oameni sunt acum nevoiți să se adapteze unui stil de viață pe uscat, departe de oceanul care le-a fost casă. Ce înseamnă această tranziție pentru una dintre ultimele comunități maritime din lume?

• Singurele zone din Bucureşti în care apartamentele de 2 camere sunt sub 100.000 de euro

Comunitatea Bajau, a cărei populație este cunoscută sub titulatura de "nomazii mării", a trăit timp de secole în apele sud-estului Asiei, navigând între Filipine, Malaezia și Indonezia. Tradițiile lor maritime, transmise din generație în generație, i-au transformat în unii dintre cei mai abili scufundători și pescari ai regiunii. Totuși, realitățile actuale îi împing spre un viitor incert. Schimbările climatice, pescuitul excesiv și presiunile guvernamentale îi forțează să renunțe la stilul lor de viață ancestral și să se stabilească pe uscat, unde se confruntă cu marginalizare și lipsa unor drepturi fundamentale, potrivit The Guardian.

O cultură maritimă străveche, în pragul extincției

Bajau sunt recunoscuți pentru capacitatea extraordinară de a se adapta la viața marină. De la vârste fragede, copiii învață să înoate și să se scufunde la adâncimi impresionante, având o rezistență fizică remarcabilă sub apă. Generații întregi au trăit aproape exclusiv din pescuit, într-o simbioză perfectă cu mediul marin. Însă această armonie este din ce în ce mai greu de menținut, potrivit The Guardian.

Pescuitul industrial și distrugerea ecosistemelor marine au redus drastic resursele de hrană ale comunității, iar restricțiile impuse de autorități asupra activităților de pescuit tradiționale le limitează mijloacele de subzistență. În plus, majoritatea Bajau sunt apatrizi, neavând acte de identitate, ceea ce le îngreunează accesul la educație, servicii medicale și oportunități economice.

O adaptare impusă, dar nesustenabilă

În fața acestor provocări, tot mai mulți membri ai comunității sunt forțați să își abandoneze bărcile și să se stabilească în sate de coastă sau în zone urbane. Tranziția către un stil de viață terestru este, însă, extrem de dificilă. Odată scoși din mediul marin, Bajau se confruntă cu sărăcie extremă și marginalizare socială.

Mulți dintre aceștia sunt împinși spre munci necalificate, iar lipsa documentelor legale le blochează accesul la orice formă de protecție socială. Copiii, obișnuiți să învețe arta navigației și a pescuitului de la părinți, sunt acum constrânși să se integreze într-un sistem educațional inaccesibil pentru cei fără identitate legală.

Situația comunității Bajau ridică întrebări esențiale privind conservarea diversității culturale și efectele globalizării asupra populațiilor vulnerabile. În 2023, între 100 și 200 de persoane din comunitatea Bajau mai locuiau în bărcile-casă tradiționale "Lansa" din apropierea orașului Semporna din estul Malaeziei. 

Deși autoritățile din regiune au implementat politici menite să reglementeze pescuitul și să protejeze mediul marin, aceste măsuri ignoră, în mare parte, impactul asupra comunităților care depind exclusiv de aceste resurse.

Pe măsură ce ultimele familii Bajau sunt obligate să își părăsească ambarcațiunile, se conturează o realitate dură: odată cu dispariția acestui stil de viață unic, se pierde și o cultură care a supraviețuit secole fără a lăsa urme scrise, dar care a modelat profund identitatea maritimă a regiunii. Rămâne de văzut dacă vor putea găsi un echilibru între tradiție și adaptare, sau dacă vor deveni o altă comunitate învinsă de presiunile lumii moderne.